Continuare din pagina Resurse crestine pentru familieVersetele 12-13 interzic divorţul şi în cazul unei căsătorii mixte (un partener credincios şi altul necredincios). Precizarea lui Pavel cu privire la faptul că această învăţătură este de la el şi nu de la Domnul nu înseamnă că are mai puţină autoritate ca alte părţi din Scriptură. Revelaţia divină pe care Pavel o primeşte în acest caz nu provine dintr-o învăţătură specifică a Domnului Isus în asemenea cazuri, ci este primită de la Duhul lui Dumnezeu (7:40). Prin urmare, la fel ca în cazul căsătoriei între parteneri credincioşi, şi în cazul căsătoriei mixte, divorţul este interzis. Soţul credincios nu are voie să divorţeze de soţia necredincioasă (v. 12) şi nici soţia credincioasă nu are voie să divorţeze de soţul necredincios (v. 13). Interdicţia divorţului este menţionată de patru ori în versetele 10-13 pentru a sublinia cu claritate că legământul unic care uneşte un singur bărbat şi o singură femeie în căsătorie rămâne valabil şi în cazul căsătoriilor mixte.[3]
În versetul 14, Pavel oferă o motivaţie misionară celui credincios pentru a păstra relaţia de căsătorie mixtă. Partenerul care s-a întors la Dumnezeu nu trebuie să privească relaţia de căsătorie cu un necredincios ca pe o povară sau robie, ci ca pe o mare oportunitate. În legământul de căsătorie partenerul necredincios este sfinţit (hagiazo), adică „pus de-o parte” prin partenerul credincios. Termenul „sfinţit” din acest verset nu înseamnă mântuit sau eliberat de păcate, ci „pus de-o parte” pentru a primi în fiecare zi mărturia Evangheliei prin viaţa partenerului credincios. În acelaşi fel, şi copiii rezultaţi din această căsătorie sunt „sfinţi” tot în sensul „punerii de-o parte”, sau expunerii constante la mărturia Evangheliei prin părintele credincios.[4] În cazul căsătoriilor mixte, partenerul credincios are misiunea şi privilegiul de a-şi evangheliza propria familie.
Versetele 15-16 explică ce se întâmplă atunci când partenerul necredincios divorţează. Pavel recunoaşte faptul că într-o lume controlată de cel rău, partenerul necredincios poate decide unilateral să pună capăt relaţiei de căsătorie. Această abandonare a familiei de către partenerul necredincios este interpretată de unii ca fiind baza biblică pentru divorţ şi recăsătorire. Cu toate că această interpretare este foarte populară, trebuie observat că nu are bază biblică. În construcţia argumentului, este greu de demonstrat că divorţul interzis în versetele 10-13 este permis în versetul 15. De asemenea, este greu de demonstrat că recăsătorirea interzisă prin porunca Domnului în versetele 10-13 este îngăduită în versetul 15. Pavel tocmai a demonstrat în versetele 12-14 că legământul de căsătorie în familiile în care ambii parteneri sunt credincioşi este la fel de indisolubil ca legământul de căsătorie în care numai unul dintre parteneri este credincios. Ce înseamnă atunci cuvintele „în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi” din versetul 15? Pavel afirmă că atunci când partenerul necredincios se desparte, partenerul credincios nu este „legat”, adică „înrobit”. Înrobit faţă de ce? Faţă de datoria reciprocă a soţilor în relaţia conjugală aşa cum explică Pavel în capitolul 7:3-5. Atunci când partenerul necredincios se desparte, cel credincios nu este legat sau înrobit să-i satisfacă celuilalt dorinţele conjugale. De asemenea, partenerul credincios nu trebuie să-l urmărească pe cel necredincios care a abandonat familia pentru a-şi reclama drepturile conjugale, căci Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace nu în robie (v. 15). Laney subliniază confuzia pe care o fac unii comentatori care văd în versetul 15 un argument biblic pentru divorţ şi recăsătorire. Astfel, adepţii teoriei divorţului şi recăsătoririi susţin că termenul „legat” din capitolul 7:15 are acelaşi sens ca şi „legat” (o femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul) din capitolul 7:39. Este adevărat că în traducerea în limba română este folosit acelaşi cuvânt, dar în limba greacă sunt folosite două cuvinte cu sensuri diferite. Astfel, în versetul 15 este folosit cuvântul douloo, a aduce în robie, în timp ce în versetul 39 este folosit cuvântul deo, „a lega, a lega puternic”. Pavel foloseşte cuvântul deo în Romani 7:2 şi în 1 Corinteni 7:27, 39 pentru a descrie relaţia de căsătorie care este o „legătură” pe viaţă, căreia numai moartea îi pune capăt. Când Pavel vorbeşte despre a fi „legat” în versetul 15, el are în vedere încetarea obligaţiei conjugale atunci când partenerul necredincios a abandonat familia.[5] De asemenea, trebuie să remarcăm că în versetul 15, apostolul Pavel vorbeşte despre trăirea în pace (încetarea oricăror presiuni prin forţă), nu despre permisiunea de recăsătorire. Pavel nu vorbeşte niciodată despre recăsătorire, decât în cazul în care partenerul a murit (Romani 7:2-3; 1 Corinteni 7:39, 1 Timotei 5:14). Câtă vreme trăieşte partenerul, există doar două posibilităţi: să rămână singur sau reconcilierea.[6] Concluzia din versetul 16 este că motivaţia celui credincios în căsătoria mixtă ar trebui să fie dorinţa de a-l aduce la credinţă pe partenerul necredincios.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Vezi J. Carl Laney, „No Divorce”, pp. 42, 43.
[2] P. Patterson, The Trouble, p. 118.
[3] J. Carl Laney, „No Divorce”, pp. 42, 43.
[4] P. Patterson, The Trouble, p. 119.
[5] J. Carl Laney, „No Divorce”, pp. 43, 44; P. Patterson, The Trouble, pp. 120, 121.
[6] J. Carl Laney, „No Divorce”, pp. 44, 45.
Va urma
În versetul 14, Pavel oferă o motivaţie misionară celui credincios pentru a păstra relaţia de căsătorie mixtă. Partenerul care s-a întors la Dumnezeu nu trebuie să privească relaţia de căsătorie cu un necredincios ca pe o povară sau robie, ci ca pe o mare oportunitate. În legământul de căsătorie partenerul necredincios este sfinţit (hagiazo), adică „pus de-o parte” prin partenerul credincios. Termenul „sfinţit” din acest verset nu înseamnă mântuit sau eliberat de păcate, ci „pus de-o parte” pentru a primi în fiecare zi mărturia Evangheliei prin viaţa partenerului credincios. În acelaşi fel, şi copiii rezultaţi din această căsătorie sunt „sfinţi” tot în sensul „punerii de-o parte”, sau expunerii constante la mărturia Evangheliei prin părintele credincios.[4] În cazul căsătoriilor mixte, partenerul credincios are misiunea şi privilegiul de a-şi evangheliza propria familie.
Versetele 15-16 explică ce se întâmplă atunci când partenerul necredincios divorţează. Pavel recunoaşte faptul că într-o lume controlată de cel rău, partenerul necredincios poate decide unilateral să pună capăt relaţiei de căsătorie. Această abandonare a familiei de către partenerul necredincios este interpretată de unii ca fiind baza biblică pentru divorţ şi recăsătorire. Cu toate că această interpretare este foarte populară, trebuie observat că nu are bază biblică. În construcţia argumentului, este greu de demonstrat că divorţul interzis în versetele 10-13 este permis în versetul 15. De asemenea, este greu de demonstrat că recăsătorirea interzisă prin porunca Domnului în versetele 10-13 este îngăduită în versetul 15. Pavel tocmai a demonstrat în versetele 12-14 că legământul de căsătorie în familiile în care ambii parteneri sunt credincioşi este la fel de indisolubil ca legământul de căsătorie în care numai unul dintre parteneri este credincios. Ce înseamnă atunci cuvintele „în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi” din versetul 15? Pavel afirmă că atunci când partenerul necredincios se desparte, partenerul credincios nu este „legat”, adică „înrobit”. Înrobit faţă de ce? Faţă de datoria reciprocă a soţilor în relaţia conjugală aşa cum explică Pavel în capitolul 7:3-5. Atunci când partenerul necredincios se desparte, cel credincios nu este legat sau înrobit să-i satisfacă celuilalt dorinţele conjugale. De asemenea, partenerul credincios nu trebuie să-l urmărească pe cel necredincios care a abandonat familia pentru a-şi reclama drepturile conjugale, căci Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace nu în robie (v. 15). Laney subliniază confuzia pe care o fac unii comentatori care văd în versetul 15 un argument biblic pentru divorţ şi recăsătorire. Astfel, adepţii teoriei divorţului şi recăsătoririi susţin că termenul „legat” din capitolul 7:15 are acelaşi sens ca şi „legat” (o femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul) din capitolul 7:39. Este adevărat că în traducerea în limba română este folosit acelaşi cuvânt, dar în limba greacă sunt folosite două cuvinte cu sensuri diferite. Astfel, în versetul 15 este folosit cuvântul douloo, a aduce în robie, în timp ce în versetul 39 este folosit cuvântul deo, „a lega, a lega puternic”. Pavel foloseşte cuvântul deo în Romani 7:2 şi în 1 Corinteni 7:27, 39 pentru a descrie relaţia de căsătorie care este o „legătură” pe viaţă, căreia numai moartea îi pune capăt. Când Pavel vorbeşte despre a fi „legat” în versetul 15, el are în vedere încetarea obligaţiei conjugale atunci când partenerul necredincios a abandonat familia.[5] De asemenea, trebuie să remarcăm că în versetul 15, apostolul Pavel vorbeşte despre trăirea în pace (încetarea oricăror presiuni prin forţă), nu despre permisiunea de recăsătorire. Pavel nu vorbeşte niciodată despre recăsătorire, decât în cazul în care partenerul a murit (Romani 7:2-3; 1 Corinteni 7:39, 1 Timotei 5:14). Câtă vreme trăieşte partenerul, există doar două posibilităţi: să rămână singur sau reconcilierea.[6] Concluzia din versetul 16 este că motivaţia celui credincios în căsătoria mixtă ar trebui să fie dorinţa de a-l aduce la credinţă pe partenerul necredincios.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Vezi J. Carl Laney, „No Divorce”, pp. 42, 43.
[2] P. Patterson, The Trouble, p. 118.
[3] J. Carl Laney, „No Divorce”, pp. 42, 43.
[4] P. Patterson, The Trouble, p. 119.
[5] J. Carl Laney, „No Divorce”, pp. 43, 44; P. Patterson, The Trouble, pp. 120, 121.
[6] J. Carl Laney, „No Divorce”, pp. 44, 45.
Va urma
Sursa : Paul Negrut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu