Iată doar câteva exemple în care părinţii sunt consacraţi lui Dumnezeu prin credinţă şi pocăinţă, copiii nepocăiţi moştenesc doar obiceiurile religioase ale părinţilor, iar nepoţii nepocăiţi nici măcar atât:
- Părinţii sunt consacraţi, copiii sunt compromişi, nepoţii sunt corupţi;
- Părinţii au relaţie spirituală cu Dumnezeu, copiii cu Biserica, nepoţii cu lumea.
- Părinţii Îl cunosc prin experienţă pe Dumnezeu, copiii cunosc despre Dumnezeu, nepoţii au auzit despre Dumnezeu.
- Părinţii au priorităţi spirituale: ,,Dumnezeu primul, eu al doilea”; copiii:,,Eu primul, Dumnezeu al doilea”; nepoţii: ,,Eu primul.”
- Părinţii au lucrări spirituale, copiii au auzit despre ele, nepoţii nu le cred.
- Părinţii au credinţă puternică, copiii au credinţă intelectuală, nepoţii nu cred.
- Părinţii îşi conduc viaţa după Biblie, copiii după tradiţie, nepoţii după lume.
- Părinţii au drept scop pe Dumnezeu, copiii plăcerea, nepoţii păcatul.
- Părinţii iubesc divinitatea şi urăsc lumea, copiii iubesc divinitatea şi iubesc lumea, nepoţii iubesc lumea şi urăsc divinitatea.
- Părinţii au priorităţi spirituale, copiii materialiste, nepoţii au priorităţi păcătoase.
- Părinţii vor să crească copii evlavioşi, copiii vor să crească copii buni, nepoţii vor să crească copii de succes.
- Părinţii aplică principiile biblice, copiii sunt influenţaţi de principiile biblice, nepoţii au principii personale.
Aceste câteva exemple ne prezintă dureroasa realitatea a omului născut în păcat, care nu poate primi de la părinţi moştenirea relaţiei spirituale cu Dumnezeu, dacă nu o alege personal, voluntar şi conştient. Dacă părinţii mănâncă, beau apă, dorm, nu copiii sau nepoţii sunt cei care se satură şi se odihnesc. Acestea sunt lucruri personale, experienţe pe care le faci sau nu le faci. ,,Le faci, le ai; nu le faci; nu le ai”. Moştenirea pământească este importantă şi fiecare o lăsăm copiilor, dar ce se întâmplă cu sufletul lor, ce se întâmplă cu destinul lor etern, unde-şi vor petrece ei veşnicia? Banii se cheltuiesc, proprietăţile se devalorizează, celebritatea se acoperă cu uitare, însă sufletul este veşnic şi copiii noştri au UN SUFLET. Stimaţi adulţi, părinţi vă chem la responsabilitate, exemplu personal, rugăciune şi post, unitate, pentru că Diavolul vrea să ne ia copiii şi să-i facă robi. Copiii noştri TREBUIE să fie doar robi ai lui Isus Hristos, Regele Regilor şi destinul lor TREBUIE să fie doar Împărăţia eternă a lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu