Bun venit !

Christian Fish/Cross Ai ajuns pe o pagina anexa - extensie la cele 4 pagini principale administrate de Familia Crestina!

20080214

O poveste de Valentine’s Day - de Voicu Marchiş

Continuare din pagina de Opinii

Într-una dintre cele mai fascinante pagini ale Bibliei – capitolul 13 din 1 Corinteni, apostolul Pavel ne prezintă câteva însuşiri foarte preţioase ale dragostei, prin care este definit omul ce posedă adevărata iubire.Dar care este semnul oamenilor care au dragostea lui Dumnezeu?

Oamenii care au dragostea lui Dumnezeu sunt oamenii care dăruiesc. Dragostea este dăruire - dăruire din tine însuţi, altuia. Dragostea nu înseamnă doar a primi, aşa cum spune lumea astăzi. Dragostea este ceva ce un om face pentru un altul. Dragostea este o atitudine care are drept rezultat ceva ce se întâmplă în mod real, tangibil.

Trebuie să ne amintim de faptul că Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea (Efeseni 5:25). Ioan 3:16 spune: ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu… ”. Binecunoscutul psiholog Gary Chapman afirmă: “Există uneori un dar, care deşi nu este palpabil, el este mai elocvent decât cel ce poate fi atins. Şi acest cadou este dăruirea de sine celui de lângă tine”. Sentimentele vor urma după aceasta.

Scriitorul creştin Chuck Colson povesteşte despre un grup de prizonieri americani în timpul celui de-al doilea război mondial, care au fost puşi la muncă grea într-un lagăr. Toţi primeau în fiecare zi câte o cazma cu care trebuiau să sape, iar seara erau obligaţi să o dea înapoi. Într-o seară, douăzeci de prizonieri erau aliniaţi în faţa gardianului care număra cazmalele. Acesta a numărat nouăsprezece, apoi s-a întors furios către cei douăzeci de prizonieri, întrebând care dintre ei nu şi-a adus cazmaua. Niciunul nu a răspuns. Atunci gardianul şi-a luat arma şi a spus că va împuşca pe cinci dintre ei dacă vinovatul nu iese în faţă. După un moment de tăcere apăsătoare, un băiat de nouăsprezece ani a păşit în faţă cu capul plecat. Gardianul l-a apucat, l-a tras deoparte şi l-a împuşcat în cap, după care s-a întors să-i avertizeze pe ceilalţi că ar face bine să fie mai atenţi decât a fost acel băiat. Când a plecat, prizonierii au numărat din nou cazmalele… erau douăzeci. Gardianul a greşit numărătoarea. Băiatul şi-a dat viaţa pentru prietenii săi…

Vă puteţi imagina sentimentele care trebuie să le fi umplut inimile, în timp ce îngenuncheau deasupra trupului prietenului lor recent omorât?! În cele cinci sau zece secunde de tăcere, băiatul şi-a pus întregul viitor într-o balanţă – viitoarea soţie, educaţia, o maşină nouă, copiii, cariera, pescuitul împreună cu tatăl său – şi a ales moartea, pentru ca astfel ceilalţi să poată trăi. Isus a spus în Ioan 15:13: ”Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”. A iubi înseamnă a alege suferinţa de dragul celuilalt.

Dacă pentru unii oameni a dărui dragoste, sau a fi mai afectivi se întâmplă doar de Valentine’s Day, sau cu ocazia altor sărbători din timpul anului, pentru copiii lui Dumnezeu care au adevărata dragoste, dovedirea acesteia înseamnă dăruire zilnică pentru Dumnezeu şi pentru mântuirea celor din jur.
Articol preluat din revista Pasi

Niciun comentariu: