Diferenţe în căsnicie

Continuare din pagina de Opinii

Şi chiar dacă femeile îi vor convinge pe bărbaţi că ele sunt piloţi buni sau şefi de stat, karatiste sau conducătoare de instituţii, fotbaliste sau generali în armată, totuşi ele niciodată nu vor putea nega felul delicat şi matern în care strâng copilul la piept; niciodată nu vor putea să nu-şi trădeze îmbujorarea şi respiraţia romantică în faţa unui compliment; nu vor putea să-şi înece vreodată feminitatea care atrage în „cursa" dragostei pe cel care domină viaţa în partea ei dură şi aspră, acolo unde el îşi câştigă aprecierile şi consideraţia.

Suntem diferiţi pentru că şi creierul nostru este structurat diferit. Sunt pe punctul de a da drumul unei ploi de diferenţe prin care să vedem ce distanţe mari sunt între un bărbat şi o femeie şi apoi să vedem cum pot fi construite poduri între ei, pentru a se comunica în ambele sensuri pentru transmiteri de viaţă de calitate.

Să începem prin a arăta că diferenţa fundamentală dintre cele două sexe ar putea fi redusă la o singură afirmaţie: bărbatul este o fiinţă mai mult logică, raţională; femeia este o fiinţă mai emoţională.

Nu există om mai bolnav decât un bărbat bolnav! Când un bărbat se îmbolnăveşte, se crede mult mai bolnav decât este în realitate. Femeia, care ştie să interpreteze bine scena, ca s-o scoată la capăt trebuie să-1 cocoloşească, iar el o va adora pentru asta.

Este uimitor cât de repede poate rezolva soţia o problemă care i-ar lua soţului de cinci ori mai mult timp ca să ajungă în final la aceeaşi hotărâre. De ce? Logica şi raţiunea sunt mai puţin rapide în privinţa luării deciziilor, pe când emoţiile te ajută să hotărăşti mai repede.

Bărbatul este mult mai puţin religios decât femeia. Scepticismul bărbatului vine din faptul că el se bazeazăpe logică şi raţionamente. Dependenţa emoţională a femeii îşi găseşte suport în conceptele religioase.

Când un bărbat intră cu soţia lui într-o casă, el identifică detaliile tehnice (intrările, lucruri ce trebuie reparate), pe când femeile analizează chipurile şi ştiu exact cine cu cine şi ce simte fiecare.
Simţul gustativ al femeii şi cel olfactiv sunt net superioare faţă de cele ale bărbaţilor. Bărbaţii sunt mai eficienţi în a distinge gusturile sărat şi amar, în timp ce femeile preferă dulciurile.

Bărbaţii sunt mai puţin sensibili atunci când o femeie suferă din pricina unei dureri, dar ei devin sensibili la un meci de fotbal sau la alte emisiuni mai agresive.

Majoritatea femeilor dovedesc o orientare în spaţiu limitată. Bărbaţii au capacitatea de a vedea în trei dimensiuni. Studiile arată că mintea bărbatului măsoară distanţa şi viteza, pentru a şti exact când trebuie să schimbe direcţia.

Bărbatul se pierde pe sine în muncă şi în performanţele ei, pe când femeia se pierde în detaliile vieţii şi în mulţimea relaţiilor. Pe de o parte, bărbatul are organele interne mai sensibile. Dacă un bărbat ar fi însărcinat timp de trei luni, ar muri! Pe de altă parte, femeia este mai sensibilă, mai slabă în exterior, în ceea ce priveşte forţa musculară.

CE DESCOPERIM?

În primul rând, descoperim un plan uimitor, pe care Creatorul l-a alcătuit din momentul în care i-a făcut pe cei doi. Farmecul diferit al celor doi şi complementaritatea au creat ocazia atragerii în cuplu, pentru a alcătui o echipă în care dragostea este chemată să-şi spună cuvântul pentru o viaţă maritală unică.

Deşi concepţia feministă ignoră diferenţele şi ar vrea să sugereze că orice face bărbatul poate face şi femeia, lucrurile nu stau chiar aşa. Chiar dacă femeia le poate face, nu le poate iniţia la performanţa bărbatului şi invers. Unele lucruri pe care le face femeia, le poate face şi bărbatul, dar nu la aceleaşi cote. Rolurile trebuie păstrate nu prin presiune socială, ci datorită particularităţilor structurate ale celor doi.

•O motocicletă poate fi făcută să meargă şi pe o roată, dar de obicei ea merge pe două roţi. Cuplul este bine legat când feminitatea femeii şi masculinitatea bărbatului nu sunt depreciate, din dorinţa de a se confunda cu celălalt.

•Înţelegerea diferenţelor va determina o căsnicie cu mai puţine conflicte, pentru că cei doi îşi vor înţelege mai bine reacţiile specifice şi nu vor interpreta deosebirile ca pe nişte aspecte negative. De obicei, diferenţele sunt cele care ne atrag în căsătorie şi tot aceleaşi diferenţe devin surse de conflict, când de fapt ele ar trebui să adâncească dragostea celor doi.

•Deosebirile acceptate de cei doi îi vor îmbogăţi şi vor da calitate căsniciei. Diferenţele dintre bărbat si femeie nu sunt rele în sine şi nu trebuie văzute ca fiind de eliminat. Deosebirile sunt cele care ne îngăduie să ne dezvoltăm, iar căsnicia capătă o relaţie dinamică, nu statică.

• Sexele nu sunt egale, ci echivalente, adică au valoare egală, dar sunt diferite, fiindcă au de îndeplinit roluri diferite.

Dacă bărbaţii şi femeile ar fi la fel, le-ar fi imposibil să se completeze. Ba chiar nici n-ar mai exista căsătorii, pentru că nu ar mai fi fost atracţie şi contopirea celor doi într-un tot.

ARE VREUN ROST?

•Săcontinuăm ideea. Închipuiţi-vă că cei doi din câmpul căsniciei au aceeaşi viziune, aceleaşi preferinţe, aceleaşi deprinderi, acelaşi umor, aceleaşi ticuri, aceleaşi rezolvări, acelaşi vocabular, aceeaşi artă de a vorbi, aceeaşi... N-ar fi grozav? N-ar fi conflicte, iar femeia nu i-ar mai spune lui că se mişcă fără rost, ca melcul, şi înaintează ca racul. Ei bine, ar fi îngrozitor! N-ar mai fi nici o noutate în viaţă şi căsnicia nu s-ar mai bucura de curcubeul ei, dat de diferenţele dintre cei doi.

•Atunci când recunoaştem deosebirile şi le acceptăm, când le respectăm şi ne delectăm cu ele şi când, în final, le îndrăgim, avem de-a face cu o provocare a caracterului chemat să se dezvolte nu în ciuda diferenţelor, ci din cauza lor.