Acuila si Priscila - o familie model

Continuare din Resurse crestine pentru familie

Iată doar cîteva lucruri pe care le-am învăţat noi de la ei:

I. A fi “al Domnului” nu înseamnă a fi scutit de probleme.
Acuila şi Priscila au fost alungaţi din Roma, apoi îi întîlnim în Efes, unde se pare că şi-au pus viaţa în joc pentru a-l scăpa pe apostolul Pavel.
A fi creştin nu înseamnă a avea un certificat medical care să te scutească de ceea ce este greu în viaţă. A fi creştin nu înseamnă a fi scutit de militărie sau de război.
Problemele sunt o constantă a acestei vieţi. Ba, mai mult! Pavel avertizează că cei ce se căsătoresc vor avea “necazuri”, şi ar fi de preferat ca toţi să rămînă necăsătoriţi ca el!
De ce ne mai căsătorim atunci?
Răspunsul îl cunosc deja toţi cei căsătoriţi: în căsătorie, necazurile se înjumătăţesc, iar bucuriile se dublează pentru că sunt purtate “în doi”!
Este foarte greu să fii singur la suferinţă. Singuratatea accentuează şi mai mult greutăţile. Ce bine că Acuila şi Priscila au fost mereu împreună!

II. A fi femeie căsătorită nu înseamnă a nu fi “în lucrare”.
Iată încă un mit pe care trebuie să-l demolăm! Este suficient să citeşti despre activitatea acestor doi soţi ca să-ţi dai seama că Priscila era la fel de implicată în lucrare ca şi soţul ei! Aşa trebuie să fie şi în familiile şi în bisericile noastre. Slavă Domnului pentru toată lucrarea pe care o fac surorile în biserica noastră!

III. A fi căsătorit nu înseamnă a nu avea timp pentru lucrarea Domnului!
Iată un alt mit care trebuie spulberat. În biserica tinereţii noastre, multe fete şi mulţi băieţi “dispăreau” pur şi simplu din lucrarea bisericii după nuntă! Cineva obişnuia să-i întrebe: “Ce-i cu voi? Aţi pus “de cloşcă!”
Oare singura motivaţie pe care au avut-o acele fete pentru a spune poezii şi pentru a cînta pe primul rînd din cor a fost ca să fie văzute de băieţi şi să-şi găsească un soţ?
Acuila şi Priscila ne arată că există posibilitatea ca lucrarea să nu înceteze după nuntă, ci chiar să se intensifice.

IV. A avea “o afacere” nu înseamnă a nu mai avea timp pentru lucrarea Domnului!
O, cîte scuze nefondate am auzit! Acuila şi Priscila erau meşteri în facerea şi vînzarea corturilor. O meserie grea, cu multă bătaie de cap. Corturile nu se vindeau uşor, ca mîncarea sau hainele. Totuşi, cei doi sunt în “lucrare” cu toată energia lor.
Poate că secretul pentru care Acuila şi Priscila au fost activi în biserică, în cuida faptului că erau căsătoriţi şi erau şi oameni de afaceri, a fost că … biserica se afla în casa lor. Poate că şi noi ar trebui să deschidem cîte o “filială” în casele tuturor celor ce lipsesc de la adunare mai mult de două luni de zile!

V. A cunoaşte mai mult nu înseamnă a fi îngîmfat.
Cei doi ştiu mai mult decît Apolo, dar asta nu-i face să-l privească de sus şi să-l dispreţuiască. Dimpotrivă! Ei îl trimit în Ahaia şi încă cu o scrisoare de recomandare!
Un principiu pe care trebuie să-l desprindem din viaţa acestor oameni smeriţi este următorul: “Corectează şi mustră în privat, în particular; în public încurajează şi laudă!”
Oh, cîte familii am văzut deformate şi distruse pentru că n-au ştiut să trăiască acest principiu! Bărbaţi care au zis în public: “Lasă dragă, nu te băga şi tu că nu ştii nimic!” Cîţi bărbaţi am văzut lăsîndu-şi umerii jos şi pălind la faţă cînd femeia lor a zis: “Cine mă ajută şi pe mine, că bărbatul meu nu este în stare de nimic!”
Tragedii asemănătoare s-au întîmplat şi în familia cea mare a bisericii …
Ce bine ar fi dacă am învăţa de la Acuila şi Priscila să fim smeriţi şi plini de tact atunci cînd este vorba să corectăm şi să-i îmbunătăţim pe alţii!

VI. A fi o familie creştină nu înseamnă a trăi fără prieteni.
Unele familii sunt ca nişte insule pierdute în imensitatea oceanului. Familia lui Acuila nu a fost aşa. Casa lor a devenit adunare pentru creştinii din jur.
Casa lui Acuila a fost probabil mai mare pentru că erau oameni cu afaceri. Asta nu i-a împiedicat să-i primească “la ei” pe cei care erau mai săraci şi mai “de jos” decît ei!
Ce frumoasă este o familie creştină “normală”! Ce mult avem nevoie să învăţăm de la Acuila şi Priscila!

Sursa : Sotii Bragaru