Continuare din pagina de Resurse crestine pentru familiea) A lăsa. Planul lui Dumnezeu pentru căsătorie implică în primul rând separarea. Cuvântul ebraic folosit pentru „a lăsa” este azab şi înseamnă a se depărta, a lăsa în urmă. Este adevărat că unii tineri abia aşteaptă să se separe de părinţi din diverse motive, dar Biblia nu vorbeşte despre ieşirea de sub autoritatea părinţilor decât pentru a forma o nouă familie. În schimb, alţii nu se pot separa de părinţi şi încearcă să formeze o nouă familie păstrând vechile legături. Şi această variantă este nebiblică. Separarea de părinţi este un proces care se desfăşoară treptat în perioada de pregătire pentru căsătorie şi este împărtăşit deopotrivă de părinţi şi copii. Consfinţirea publică a acestei separări este inclusă în actul sacru al legământului de căsătorie între cei doi tineri. Separarea nu presupune însă neglijarea părinţilor. Porunca de a cinsti pe tatăl tău şi pe mama ta, consemnată în Exodul 20:12, este aplicată de Domnul Isus în Marcu 7:6-13 unor farisei adulţi care aveau familiile lor. De asemenea, apostolul Pavel cere credincioşilor să poarte de grijă de părinţii lor în vârstă (1 Timotei 5:3-8). A lăsa pe tata şi pe mama se referă la structura de autoritate şi de afectivitate a vechii familii pentru a se dedica total noii familii, şi nicidecum la neglijarea responsabilităţilor faţă de nevoile lor.[3]
b) A se lipi. Ordinea lucrurilor este stabilită de Dumnezeu: este imposibil să te lipeşti până nu s-a produs mai întâi lăsarea. Scopul acestui proces este întemeierea unei noi familii. Verbul a se lipi (în ebraică dabaq) înseamnă apropiere intimă. Pe lângă aspectul fizic, cuvântul se referă şi la loialitate şi afecţiune. În cartea Iosua, dabaq se referă la loialitate faţă de Dumnezeu sau la alianţă cu popoarele canaanite (Iosua 23:8, 12); în cartea Rut la loialitatea ei faţă de Naomi (Rut 1:14); iar în vremea lui David, la credincioşia şi statornicia vitejilor lui Iuda în timpul răzvrătirii lui Şeba (2 Samuel 20:2). Profetul Isaia foloseşte cuvântul în formă substantivală şi se referă la îmbinarea (sudura) metalelor (Isaia 41:7). Sensul cuvântului a lipi subliniază faptul că mariajul presupune dedicare şi loialitate din partea soţului şi a soţiei. Este important însă faptul că Biblia foloseşte şi cuvântul „legământ” (berît) referitor la căsătorie (Maleahi 2:14; Proverbe 2:17). Cuvântul legământ se referă la un tratat încheiat între două persoane (David şi Ionatan, 1 Samuel 18:3) sau la un tratat constituţional încheiat între Dumnezeu şi Israel la Sinai (Exodul 19:20), sau între Cristos şi Biserică (Luca 22:20, 1 Corinteni 15:25). Biblia subliniază faptul că legământul implică un angajament care nu poate fi călcat (Psalmul 89:30-35; Daniel 9:4). În ce priveşte legământul de căsătorie, el se referă la un angajament pe viaţă între un bărbat şi o femeie de a trăi ca soţ şi soţie. Lipirea soţului de soţie implică o relaţie intimă, loială şi pentru toată viaţa.[4]
c) Un singur trup. Al treilea element esenţial în căsătorie este unirea fizică. Acest aspect se referă la relaţia conjugală dintre soţ şi soţie. Expresia „un singur trup” descrie în mod simbolic unirea celor doi (soţ, soţie) în toate aspectele (spiritual, intelectual şi afectiv). Căsătoria după modelul biblic presupune despărţirea biblică de familia parentală, legământul public de căsătorie şi relaţia fizică intimă între soţ şi soţie. Doar simpla relaţie fizică între un bărbat şi o femeie nu înseamnă că s-a realizat o nouă familie, ci, aşa cum precizează Biblia, avem de-a face cu păcatul curviei (1 Corinteni 16).[5]
Familia este lucrarea suverană a lui Dumnezeu prin care, în legământ public încheiat înaintea lui Dumnezeu, a bisericii, a familiilor, a prietenilor şi a autorităţilor de stat rânduite de Dumnezeu, un bărbat şi o femeie se angajează să trăiască împreună ca soţ şi soţie până la moarte.
Biblia foloseşte cuvântul legământ (Maleahi 2:14; Proverbe 2:17) pentru a descrie relaţia de căsătorie. Indisolubilitatea căsătoriei se bazează pe respectarea legământului. Biblia subliniază clar faptul că Dumnezeu cere oamenilor să-şi respecte promisiunile (Numeri 30:2; Eclesiastul 5:4-6; Psalmul 15:4).[6] Dacă aşa stau lucrurile, atunci cum se explică textele biblice care vorbesc despre desfacerea relaţiei de căsătorie? În această lucrare vom analiza textele care vorbesc despre divorţ din Deuteronomul, Maleahi şi evangheliile sinoptice, urmând ca, într-o lucrare viitoare, să studiem şi epistolele apostolului Pavel.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Acest capitol respectă linia argumentaţiei folosite de J. Carl Laney, „No Divorce & No Remarriage” în H. Wayne House, ed. Divorce and Remarriage: Four Christian Views, IVP, Downers Grove, IL:, 1990, pp. 15-54.
[2] Carl Laney, „No Divorce”, p. 17.
b) A se lipi. Ordinea lucrurilor este stabilită de Dumnezeu: este imposibil să te lipeşti până nu s-a produs mai întâi lăsarea. Scopul acestui proces este întemeierea unei noi familii. Verbul a se lipi (în ebraică dabaq) înseamnă apropiere intimă. Pe lângă aspectul fizic, cuvântul se referă şi la loialitate şi afecţiune. În cartea Iosua, dabaq se referă la loialitate faţă de Dumnezeu sau la alianţă cu popoarele canaanite (Iosua 23:8, 12); în cartea Rut la loialitatea ei faţă de Naomi (Rut 1:14); iar în vremea lui David, la credincioşia şi statornicia vitejilor lui Iuda în timpul răzvrătirii lui Şeba (2 Samuel 20:2). Profetul Isaia foloseşte cuvântul în formă substantivală şi se referă la îmbinarea (sudura) metalelor (Isaia 41:7). Sensul cuvântului a lipi subliniază faptul că mariajul presupune dedicare şi loialitate din partea soţului şi a soţiei. Este important însă faptul că Biblia foloseşte şi cuvântul „legământ” (berît) referitor la căsătorie (Maleahi 2:14; Proverbe 2:17). Cuvântul legământ se referă la un tratat încheiat între două persoane (David şi Ionatan, 1 Samuel 18:3) sau la un tratat constituţional încheiat între Dumnezeu şi Israel la Sinai (Exodul 19:20), sau între Cristos şi Biserică (Luca 22:20, 1 Corinteni 15:25). Biblia subliniază faptul că legământul implică un angajament care nu poate fi călcat (Psalmul 89:30-35; Daniel 9:4). În ce priveşte legământul de căsătorie, el se referă la un angajament pe viaţă între un bărbat şi o femeie de a trăi ca soţ şi soţie. Lipirea soţului de soţie implică o relaţie intimă, loială şi pentru toată viaţa.[4]
c) Un singur trup. Al treilea element esenţial în căsătorie este unirea fizică. Acest aspect se referă la relaţia conjugală dintre soţ şi soţie. Expresia „un singur trup” descrie în mod simbolic unirea celor doi (soţ, soţie) în toate aspectele (spiritual, intelectual şi afectiv). Căsătoria după modelul biblic presupune despărţirea biblică de familia parentală, legământul public de căsătorie şi relaţia fizică intimă între soţ şi soţie. Doar simpla relaţie fizică între un bărbat şi o femeie nu înseamnă că s-a realizat o nouă familie, ci, aşa cum precizează Biblia, avem de-a face cu păcatul curviei (1 Corinteni 16).[5]
Familia este lucrarea suverană a lui Dumnezeu prin care, în legământ public încheiat înaintea lui Dumnezeu, a bisericii, a familiilor, a prietenilor şi a autorităţilor de stat rânduite de Dumnezeu, un bărbat şi o femeie se angajează să trăiască împreună ca soţ şi soţie până la moarte.
Biblia foloseşte cuvântul legământ (Maleahi 2:14; Proverbe 2:17) pentru a descrie relaţia de căsătorie. Indisolubilitatea căsătoriei se bazează pe respectarea legământului. Biblia subliniază clar faptul că Dumnezeu cere oamenilor să-şi respecte promisiunile (Numeri 30:2; Eclesiastul 5:4-6; Psalmul 15:4).[6] Dacă aşa stau lucrurile, atunci cum se explică textele biblice care vorbesc despre desfacerea relaţiei de căsătorie? În această lucrare vom analiza textele care vorbesc despre divorţ din Deuteronomul, Maleahi şi evangheliile sinoptice, urmând ca, într-o lucrare viitoare, să studiem şi epistolele apostolului Pavel.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Acest capitol respectă linia argumentaţiei folosite de J. Carl Laney, „No Divorce & No Remarriage” în H. Wayne House, ed. Divorce and Remarriage: Four Christian Views, IVP, Downers Grove, IL:, 1990, pp. 15-54.
[2] Carl Laney, „No Divorce”, p. 17.
[3] Carl Laney, „No Divorce”, pp. 17, 18.
[4] Carl Laney, „No Divorce”, pp. 18, 19.
[5] Carl Laney, „No Divorce”, p. 19.
[6] Carl Laney, „No Divorce”, p. 21.
va urma
[4] Carl Laney, „No Divorce”, pp. 18, 19.
[5] Carl Laney, „No Divorce”, p. 19.
[6] Carl Laney, „No Divorce”, p. 21.
va urma
Sursa : Paul Negrut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu