Continuare din Revista presei pentru familieÎn primul rand, manifesta acceptare, respectand fiecare copil ca pe un individ aparte, cu trasaturi de caracter, chiar si atunci cand acestea sunt ascunse în spatele unui comportament cu totul lipsit de iubire si de
amabilitate. Încearca sa întelegi.
Poarta-te în asa fel, încat copilul sa stie ca este dorit si binevenit. Iubeste-l neconditionat.
În al doilea rand, asculta-ti cu atentie copilul, chiar daca acesta
are sa-ti spuna cateva lucruri foarte neplacute, si urmareste-i limbajul
corporal. De multe ori, copiii nu exprima în cuvinte ceea ce simt,
dar îsi manifesta simtamintele prin gesturi. Creaza o atmosfera
confortabila si plina de caldura, în care copilul sa se simta liber sa se
exprime.
În al treilea rand, ia-ti timp sa stai cu copilul, si aceasta nu
doar atunci cand nu ai altceva de facut, ci ori de cate ori copilul are
nevoie de tine, chiar daca aceasta poate sa fie în momentul cel mai
nepotrivit, cum ar fi atunci cand bebelusul plange sau cand vorbesti
la telefon. Evident, nu este posibil sa lasi totul deoparte, de fiecare
data cand copilul are nevoie de atentie. De exemplu, cand copilul
vine la tine, cu dorintele lui, într-un moment cand nu i le poti împlini
pe loc, nu-l respinge cu brutalitate, spunandu-i: „Nu vezi ca sunt
ocupat(a)?” Încearca sa-l îmbratisezi, sa-i zambesti cu toata caldura
si sa-i spui: „Acum sunt foarte ocupat(a), dar imediat ce termin, voi
asculta ce vrei sa-mi spui”.
Copiii trebuie sa învete sa aiba rabdare si sa-i înteleaga pe cei
din jurul lor, dar prea adesea adultii au tendinta de a aseza propriile
prioritati mai presus de cele ale copiilor lor. Atunci cand copiii
sufera din cauza ca ca nu li se acorda atentie în mod personal
poate fi interpretata de ei drept respingere.
Procedeaza în asa fel, încat fiecare copil sa stie ca te bucuri sa fii
împreuna cu el. Îi poti comunica acest mesaj mangaindu-l, îmbratisandu-
l sau tragandu-l langa tine atunci cand este momentul.
Împlinirea nevoilor fizice si emotionale ale copilului, în timpul pe
care îl petreceti împreuna, este metoda care spune cel mai clar si
mai con-vingator: „Te iubesc”.
Copiii au nevoie sa li se acorde incredere. Primul an din viata copilului
tau este critic pentru el, în ceea ce priveste dezvoltarea încrederii
(sau a credintei) în parintii lui si/sau în persoanele care îl îngrijesc.
Daca atentia pe care o primeste este
iubitoare si consecventa si daca nevoile sale fizice sunt împlinite,
atunci încrederea vine de la sine. Însa, pe masura ce creste, copilul
nu va mai avea nevoie doar sa poata avea încredere în mediul în
care traieste, ci si ca lui însusi sa i se acorde o încredere din ce în ce
mai mare. Prea adesea uitam ca încrederea este un drum cu sens
dublu. Parintii nu trebuie doar sa fie ei însisi demni de încredere, ci
si sa manifeste încredere în copilul lor.
De ce are copilul nevoie sa i se acorde încredere?
În primul rand, încrederea este esentiala, daca vrei sa-i înveti pe
copii sa îsi abordeze singuri problemele (cautand ajutor si sfat cand
este nevoie) si sa ia propriile decizii. Prea adesea, parintii considera
ca ei sunt cei care trebuie sa hotarasca întotdeauna pentru copiii
mici, din moment ce adultii stiu ce este cel mai bine de facut. Însa,
atunci cand copiii vor creste, aceiasi parinti se vor mira de ce copii
lor au dificultati în a lua singuri decizii sau sfarsesc prin a lua decizii
care nu sunt suficient de chibzuite. Singurul mod prin care cineva
învata sa ia decizii bune este experienta participarii în procesul de
luare a deciziilor. Copilul tau va dobandi aceasta experienta, daca
îi arati ca ai încredere în el, în ceea ce priveste luarea unor decizii
potrivite varstei lui.
Al doilea motiv pentru care un copil are nevoie sa i se acorde
încredere este acela ca, astfel, el învata sa-si asume responsabilitati.
Educatorii îi pot „învata” pe copii multe lucruri, dar, pana cand nu
le ofera sansa de a-si folosi cunostintele, învatatorul nu poate sa-si
dea seama cat de eficienta i-a fost metoda. Daca tu, ca parinte, iei
permanent decizii pentru copilul tau, îi spui ce sa faca, îl însotesti
pretutindeni, ca sa fii sigur ca actioneaza asa cum i-ai spus, si îl
critici pentru cele mai mici greseli sau abateri de la modul în care i-ai
spus sa îndeplineasca ceva anume, atunci copilul tau nu va avea
niciodata posibilitatea de a-si demonstra priceperea si cunostintele.
S-ar putea ca, în felul acesta, sa dezvolti în el un simtamant de
nesiguranta, în legatura cu capacitatea lui de a purta responsabilitati.
Adesea, daca stie ca mama sau tata nu are deplina încredere în el,
se va simti mai în siguranta sa evite responsabilitatea decat sa si-o
asume. Adultii sunt de multe ori foarte surprinsi sa descopere cat
de responsabili pot fi copiii si cu cata siguranta actioneaza atunci
cand stiu ca parintii au încredere în ei. Copiii raspund la încredere
si îsi vor da toata silinta sa nu-i dezamageasca pe cei care au încredere
în ei.
Adesea, parintii considera ca trebuie sa le ofere copiilor lor toate
raspunsurile si sa le rezolve toate problemele. Ei nu îsi dau seama
ca, înca de la o varsta frageda, copiii pot învata sa-si caute singuri
raspunsurile, sa-si rezolve singuri problemele si sa-si planifice
propriile activitati. Cu cat copilul îsi asuma mai de timpuriu aceasta
responsabilitate de autoinstruire, cu atat mai mare va fi progresul
pe care îl va realiza.
De asemenea, este adevarat ca pentru un copil sovaielnic si nesigur
de el, un alt copil mai mare, sau unul care tocmai a învatat un
anumit concept poate fi un profesor mai bun decat ar reusi sa fie un
adult. A-i permite copilului sa învete un alt copil reprezinta o metoda
excelenta de a-i arata încrederea pe care o ai în priceperea si în capacitatile
lui.
Încrederea este, de asemenea, importanta în a-i ajuta pe copii
sa-si asume responsabilitatea propriului comportament. De exemplu,
daca te astepti ca, într-o anumita împrejurare, copilul tau sa fie
neastamparat si galagios si nu-l previi, de obicei copilul se va comporta
pe masura asteptarilor tale. Însa, daca îl pui în garda, în mod
corespunzator, cu privire la ce urmeaza sa se întample si îi explici ca
ai nevoie de colaborarea lui, chiar si un copil foarte mic va face tot
ce îi sta în putinta pentru a rasplati încrederea pe care i-o acorzi.
Al treilea motiv important pentru care copiii au nevoie sa li se
acorde încredere este acela ca aceasta încredere le dovedeste ca
parintii lor îi pretuiesc si se bizuie pe ei, lucru care, la randul sau, le
întareste încrederea în ei însisi. Este adevarat ca, în primul rand,
copiii trebuie sa învete sa depinda de cei din jurul lor; dar, în acelasi timp, copiii trebuie sa
învete cum sa faca ei însisi o multime de lucruri legate de viata lor.
Înca de cand sunt foarte mici, ei trebuie încurajati sa faca acele
lucruri care sunt potrivite cu varsta si capacitatile lor. Cu alte cuvinte,
ar trebui sa îti încurajezi copiii sa devina mai independenti. Ei
trebuie sa se simta bine în propria piele si sa aiba încredere în
capacitatea lor de a reusi singuri; iar fara a le acorda încrederea ta,
lucrul acesta este aproape imposibil.Greselile parintilor in educatia copiilor
sunt cateodata evidente si pot fi modificate foarte usor dar de multe ori trebuie cautata
o alta metoda de abordare.
Poarta-te în asa fel, încat copilul sa stie ca este dorit si binevenit. Iubeste-l neconditionat.
În al doilea rand, asculta-ti cu atentie copilul, chiar daca acesta
are sa-ti spuna cateva lucruri foarte neplacute, si urmareste-i limbajul
corporal. De multe ori, copiii nu exprima în cuvinte ceea ce simt,
dar îsi manifesta simtamintele prin gesturi. Creaza o atmosfera
confortabila si plina de caldura, în care copilul sa se simta liber sa se
exprime.
În al treilea rand, ia-ti timp sa stai cu copilul, si aceasta nu
doar atunci cand nu ai altceva de facut, ci ori de cate ori copilul are
nevoie de tine, chiar daca aceasta poate sa fie în momentul cel mai
nepotrivit, cum ar fi atunci cand bebelusul plange sau cand vorbesti
la telefon. Evident, nu este posibil sa lasi totul deoparte, de fiecare
data cand copilul are nevoie de atentie. De exemplu, cand copilul
vine la tine, cu dorintele lui, într-un moment cand nu i le poti împlini
pe loc, nu-l respinge cu brutalitate, spunandu-i: „Nu vezi ca sunt
ocupat(a)?” Încearca sa-l îmbratisezi, sa-i zambesti cu toata caldura
si sa-i spui: „Acum sunt foarte ocupat(a), dar imediat ce termin, voi
asculta ce vrei sa-mi spui”.
Copiii trebuie sa învete sa aiba rabdare si sa-i înteleaga pe cei
din jurul lor, dar prea adesea adultii au tendinta de a aseza propriile
prioritati mai presus de cele ale copiilor lor. Atunci cand copiii
sufera din cauza ca ca nu li se acorda atentie în mod personal
poate fi interpretata de ei drept respingere.
Procedeaza în asa fel, încat fiecare copil sa stie ca te bucuri sa fii
împreuna cu el. Îi poti comunica acest mesaj mangaindu-l, îmbratisandu-
l sau tragandu-l langa tine atunci cand este momentul.
Împlinirea nevoilor fizice si emotionale ale copilului, în timpul pe
care îl petreceti împreuna, este metoda care spune cel mai clar si
mai con-vingator: „Te iubesc”.
Copiii au nevoie sa li se acorde incredere. Primul an din viata copilului
tau este critic pentru el, în ceea ce priveste dezvoltarea încrederii
(sau a credintei) în parintii lui si/sau în persoanele care îl îngrijesc.
Daca atentia pe care o primeste este
iubitoare si consecventa si daca nevoile sale fizice sunt împlinite,
atunci încrederea vine de la sine. Însa, pe masura ce creste, copilul
nu va mai avea nevoie doar sa poata avea încredere în mediul în
care traieste, ci si ca lui însusi sa i se acorde o încredere din ce în ce
mai mare. Prea adesea uitam ca încrederea este un drum cu sens
dublu. Parintii nu trebuie doar sa fie ei însisi demni de încredere, ci
si sa manifeste încredere în copilul lor.
De ce are copilul nevoie sa i se acorde încredere?
În primul rand, încrederea este esentiala, daca vrei sa-i înveti pe
copii sa îsi abordeze singuri problemele (cautand ajutor si sfat cand
este nevoie) si sa ia propriile decizii. Prea adesea, parintii considera
ca ei sunt cei care trebuie sa hotarasca întotdeauna pentru copiii
mici, din moment ce adultii stiu ce este cel mai bine de facut. Însa,
atunci cand copiii vor creste, aceiasi parinti se vor mira de ce copii
lor au dificultati în a lua singuri decizii sau sfarsesc prin a lua decizii
care nu sunt suficient de chibzuite. Singurul mod prin care cineva
învata sa ia decizii bune este experienta participarii în procesul de
luare a deciziilor. Copilul tau va dobandi aceasta experienta, daca
îi arati ca ai încredere în el, în ceea ce priveste luarea unor decizii
potrivite varstei lui.
Al doilea motiv pentru care un copil are nevoie sa i se acorde
încredere este acela ca, astfel, el învata sa-si asume responsabilitati.
Educatorii îi pot „învata” pe copii multe lucruri, dar, pana cand nu
le ofera sansa de a-si folosi cunostintele, învatatorul nu poate sa-si
dea seama cat de eficienta i-a fost metoda. Daca tu, ca parinte, iei
permanent decizii pentru copilul tau, îi spui ce sa faca, îl însotesti
pretutindeni, ca sa fii sigur ca actioneaza asa cum i-ai spus, si îl
critici pentru cele mai mici greseli sau abateri de la modul în care i-ai
spus sa îndeplineasca ceva anume, atunci copilul tau nu va avea
niciodata posibilitatea de a-si demonstra priceperea si cunostintele.
S-ar putea ca, în felul acesta, sa dezvolti în el un simtamant de
nesiguranta, în legatura cu capacitatea lui de a purta responsabilitati.
Adesea, daca stie ca mama sau tata nu are deplina încredere în el,
se va simti mai în siguranta sa evite responsabilitatea decat sa si-o
asume. Adultii sunt de multe ori foarte surprinsi sa descopere cat
de responsabili pot fi copiii si cu cata siguranta actioneaza atunci
cand stiu ca parintii au încredere în ei. Copiii raspund la încredere
si îsi vor da toata silinta sa nu-i dezamageasca pe cei care au încredere
în ei.
Adesea, parintii considera ca trebuie sa le ofere copiilor lor toate
raspunsurile si sa le rezolve toate problemele. Ei nu îsi dau seama
ca, înca de la o varsta frageda, copiii pot învata sa-si caute singuri
raspunsurile, sa-si rezolve singuri problemele si sa-si planifice
propriile activitati. Cu cat copilul îsi asuma mai de timpuriu aceasta
responsabilitate de autoinstruire, cu atat mai mare va fi progresul
pe care îl va realiza.
De asemenea, este adevarat ca pentru un copil sovaielnic si nesigur
de el, un alt copil mai mare, sau unul care tocmai a învatat un
anumit concept poate fi un profesor mai bun decat ar reusi sa fie un
adult. A-i permite copilului sa învete un alt copil reprezinta o metoda
excelenta de a-i arata încrederea pe care o ai în priceperea si în capacitatile
lui.
Încrederea este, de asemenea, importanta în a-i ajuta pe copii
sa-si asume responsabilitatea propriului comportament. De exemplu,
daca te astepti ca, într-o anumita împrejurare, copilul tau sa fie
neastamparat si galagios si nu-l previi, de obicei copilul se va comporta
pe masura asteptarilor tale. Însa, daca îl pui în garda, în mod
corespunzator, cu privire la ce urmeaza sa se întample si îi explici ca
ai nevoie de colaborarea lui, chiar si un copil foarte mic va face tot
ce îi sta în putinta pentru a rasplati încrederea pe care i-o acorzi.
Al treilea motiv important pentru care copiii au nevoie sa li se
acorde încredere este acela ca aceasta încredere le dovedeste ca
parintii lor îi pretuiesc si se bizuie pe ei, lucru care, la randul sau, le
întareste încrederea în ei însisi. Este adevarat ca, în primul rand,
copiii trebuie sa învete sa depinda de cei din jurul lor; dar, în acelasi timp, copiii trebuie sa
învete cum sa faca ei însisi o multime de lucruri legate de viata lor.
Înca de cand sunt foarte mici, ei trebuie încurajati sa faca acele
lucruri care sunt potrivite cu varsta si capacitatile lor. Cu alte cuvinte,
ar trebui sa îti încurajezi copiii sa devina mai independenti. Ei
trebuie sa se simta bine în propria piele si sa aiba încredere în
capacitatea lor de a reusi singuri; iar fara a le acorda încrederea ta,
lucrul acesta este aproape imposibil.Greselile parintilor in educatia copiilor
sunt cateodata evidente si pot fi modificate foarte usor dar de multe ori trebuie cautata
o alta metoda de abordare.
Sursa : www.ecopii.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu