Povestea de vindecare a unei familii - de familia Winslow

Continuare din pagina de Opinii si marturii de familie... necenzurate

La 24 de ani, am întâlnit o fată creştină uimitoare, care era strălucitoare, frumoasă şi mai ales bună. Avea o înţelegere profundă a harului lui Dumnezeu. În cele din urmă i-am spus despre lupta mea. Am experimentat o asemenea bucurie şi uimire în căsătoria noastră încât am fost şocat când lupta mea a ieşit din nou la suprafaţă. Am vorbit despre aceasta de câteva ori, dar a devenit prea dureros.

Optsprezece ani am îngropat subiectul şi m-am luptat din nou singur. Duceam două vieţi: una de bun soţ, tată şi creştin; cealaltă, căutând bărbaţi în întuneric ca să-mi alin singurătatea. Lupta mea secretă a pus din ce în ce mai mult stăpânire pe inima şi viaţa mea. Eram împărţit şi am plănuit chiar să îmi părăsesc draga mea familie pentru un stil de viaţă homosexual. Pusesem ochii pe un bărbat la serviciu, numai ca să fiu şocat când a început să-mi spună despre vindecarea lui sexuală. Nu mai auzisem niciodată acele două cuvinte puse împreună!

În săptămâna următoare m-am dus la un terapeut creştin şi i-am spus tot ce fusese înăbuşit înăuntrul meu. Şi el se luptase cu atracţii faţă de acelaşi sex şi îmi cunoştea nevoia. Mi-a spulberat felul în care înţelegeam eu lucrurile, spunând că Dumnezeu nu stătea în spate judecându-mă pentru păcatul meu, ci că era cu mine, iubindu-mă. Dumnezeu a început să toarne cuvinte de dragoste şi acceptare în inima mea. Dumnezeu a devenit o persoană într-o cameră unde puteam simţi acceptarea Lui, natura Lui iubitoare şi blândă, Îl puteam auzi spunându-mi că eram iubit, bărbat şi liber.

Am stat ascultând şi am început să cred şi am devenit chiar ce descria El: un bărbat care nu era dependent de pornografie şi masturbare şi unul care nu era nici măcar atras sexual de bărbaţi. M-am rugat ca familia mea să ajungă să mă cunoască pe mine ca bărbatul care am devenit în acea încăpere.

Povestea lui Lois

Rob mi-a spus despre atracţia lui faţă de bărbaţi când eram logodiţi. Îl iubeam atât de mult pentru că era profund diferit de alţi bărbaţi. Avea un mod minunat de a vedea frumuseţea în lume şi de a face ca aceasta să prindă viaţă pentru mine. Avea intuiţia şi înţelegerea pe care mi le dorisem atât de mult. Am strigat la Dumnezeu, I-am spus temerile mele şi I-am cerut apoi să mi-l dea pe Rob.

Câteva luni mai târziu, din nou pe genunchi, tremurând ca o frunză, Dumnezeu mi-a trimis o impresie puternică: „Nu-ţi fie teamă să-l iei pe Rob ca soţ”. În acel moment Dumnezeu a plantat credinţa în inima mea şi am ştiut fără urmă de îndoială că Dumnezeu va face ceva minunat ca să îl vindece pe Rob.

Da, au fost optsprezece ani duri. Dumnezeu a folosit acel timp ca să mă înveţe sincronizarea Lui şi cum face El lucruri în moduri pe care nu mi le puteam imagina; că Îl pot lăsa la fel de bine pe El să facă ce vrea să facă. Am găsit o pace deplină care nu era departe de a fi o minune în acei ani. Nu că nu a fost durere sau luptă, dar aveam siguranţă de la Dumnezeu în promisiunea Lui pentru mine.

Am văzut durerea dintre Rob şi fiul nostru, Adam, şi obişnuiam să strig la Dumnezeu: „Doamne, promisiunea Ta trebuie să se extindă la copiii noştri pentru că suntem împreună în acesta!”. Dumnezeu ştie cum să facă să apară rezultatele Lui. Dumnezeu a pus un citat din Corrie Ten Boom (autoarea „Refugiului”) în mintea mea şi l-a repetat: „Nu există groapă atât de adâncă, pentru care dragostea lui Dumnezeu să nu fie şi mai adâncă”. Eram pregătită pentru ce urma, ştiind că Dumnezeu era cu mine.

Am descoperit că aveam cancer care se răspândise şi care era probabil să îmi ia viaţa. Rob I-a cerut lui Dumnezeu să-mi salveze viaţa. Dumnezeu a spus că o va face şi a făcut-o, aducând în acelaşi timp schimbare în familia noastră. În slăbiciunea mea şi trebuind să învăţ să primesc, Rob a trecut la masculinitate – luând iniţiativa şi având grijă de noi. Am privit cum Dumnezeu îl vindeca pe Rob; ajutându-l pe Rob sa stabilească o relaţie intimă, apropiată cu El, Dumnezeu a transformat durerea lui Rob într-o grădină bine udată. A restaurat viaţa lui Rob.

Povestea lui Nickie

Tatăl meu şi cu mine am avut o relaţie grozavă. Am avut discuţii grozave şi el a avut grijă de mine. Îmi plăcea să fiu fetiţa lui tăticu, şi nu puteam înţelege de ce el şi Adam nu aveau acelaşi fel de relaţie.

Au fost şi alte întâmplări negative şi vremuri când simţeam că se întâmpla ceva mai mult decât ştiam eu, dar în general eram fericită. A fost o vremea când am început cu adevărat să fiu foarte atentă la felul în care îmi cheltuiam banii. Am văzut bucuria ţâşnind din el aşa cum nu mai văzusem niciodată. Eram mândră de el, şi fericită pentru el pentru schimbarea care avea loc, ştiind că era de la Dumnezeu.

Am observat o schimbare şi deodată tatăl meu a devenit un tată mai bun şi tata a chemat familia să se adune împreună ca să ne împărtăşească întreaga lui poveste. L-am îmbrăţişat toţi, şi am îmbrăţişat o nouă deschidere în familia noastră, ca să ne împărtăşim slăbiciunile fără teamă. L-am înţeles într-un mod mai profund.

În zilele care au urmat, povestea istoriei familiei noastre mi-a devenit pe deplin cunoscută şi am început să reflectez la amintirile negative, şi mânia mea a crescut în mine, când atât de multă durere a fost descoperită. În confuzia mea am strigat la Dumnezeu. El mi-a arătat că puteam trece prin trecutul meu bucată cu bucată, şi să iert fiecare amintire. Am simţit în inima mea un nor de iertare la fel de larg ca cerurile, întreg şi complet, şi netulburat de nicio amintire. Dumnezeu mi-a spus că îl puteam ierta pe tatăl meu cu iertarea Lui, dacă doream. A fost un timp de frângere şi de refacere, când am dat drumul bucăţilor. Dumnezeu a făcut ceva care putea fi descris numai cu o pictură.

Puţin după aceea am făcut o pictură numită „Spart”. O femeie stă întinsă şi fără niciun rezultat, lăsând să cadă cioburile unui vas de lut spart înaintea ei, în rugăciune. Din vasul spart se ridică un porumbel, care apare în întunecimea camerei cu aripi albe şi libere, deschizându-se în lumină. Numai în starea predării mele, a putut Dumnezeu să îmi aducă prospeţimea Lui.

Relaţia mea cu tatăl meu a ajuns la noi profunzimi, care nu au fost niciodată posibile înainte. Familia noastră a devenit ca o echipă şi nu este nimic ascuns între noi. Numai Dumnezeu putea face aceasta. Vindecarea Lui s-a extins asupra mea şi m-a adus mai aproape de El.

Povestea lui Anthony (soţul lui Nickie)

Am intrat în peisaj cam în vremea când Rob a spus familiei lui despre lupta aceasta. Când Nickie mi-a făcut cunoscută povestea lui Rob, am fost izbit de felul în care a descris-o. Ca nimic din ce auzisem înainte, ea mi-a împărtăşit cum Dumnezeu nu îl dusese pe Rob în aceleaşi locuri unde se află cei mai mulţi bărbaţi heterosexuali, ci în schimb l-a răscumpărat la ceva care seamănă mai mult cu Edenul: un bărbat atras de o singură femeie. Dacă Dumnezeu putea transforma homosexualitatea lui Rob într-o atracţie neîmpărţită pentru soţia lui, atunci mă putea duce pe mine de la luptele heterosexuale la o atracţie neîmpărţită pentru viitoarea mea soţie.

Rob a slujit ca sursă de inspiraţie în relaţia lui personală cu Dumnezeu, revelând mai mult din felul în care, prin jertfa lui Hristos, puteam avea cu adevărat o relaţie intimă înfloritoare cu Însuşi Dumnezeu, fără teama condamnării. Dumnezeu a făcut paşi mari în vindecarea inimii mele de la acele dorinţe şi nevoi neîmplinite, adânc în interiorul meu.

Am fost binecuvântat de vindecarea pe care Dumnezeu a făcut-o în fiecare din noi, în mod individual şi ca familie. Împreună am văzut primind vindecare mulţi oameni cu lupte heterosexuale sau homosexuale.

Încurajarea lui Lois

Soţiile, soţii, copiii şi părinţii celor profund răniţi, au oportunitatea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu în acelaşi mod profund, pasionat, atotcuprinzător. Trebuie să Îl invităm pe Dumnezeu să ne aducă mai aproape, până ce vom sta şi noi în poala Tatălui şi Îl vom auzi rostindu-ne numele.

Dumnezeu mi-a dat aceeaşi dragoste pe care a extins-o asupra lui Rob, şi am găsit şi eu vindecare şi libertate. Efeseni 3:20 transmite următorul mesaj: Dumnezeu poate să facă orice, ştii. Mult mai mult decât ţi-ai putea imagina vreodată, ai putea ghici sau ai putea cere în visele tale cele mai îndrăzneţe! El o face nu împingându-ne de la spate, ci lucrând înăuntrul nostru, prin Duhul Lui profund şi blând care Se află în noi.

Povestea lui Adam

Crescând, a existat multă teamă între tatăl meu şi mine. Nu ştiam cum să relaţionăm unul cu celălalt. Am îngăduit ca minciunile lui Satan să se instaleze, provocându-ne un sentiment profund de respingere. Vieţile şi inimile noastre au rămase necunoscute pentru celălalt, ca şi cum am fi fost străini. A fost aşa până am plecat la colegiu. Vindecarea tatălui meu începuse, dar deteriorarea relaţiei noastre era deja severă.

Dumnezeu a început să îmi pregătească inima pentru ceea ce uram să îmi fie revelat despre tatăl meu. Prin relaţii şi printr-o carte despre har, Dumnezeu a început să înmoaie inima mea temătoare ca să-i iubească şi să-i accepte pe cei cu care nu fusesem de acord şi pe care îi dezaprobasem. Încă mă agăţam de minciuna că eram cel nefericit din familie şi că toţi ceilalţi aveau totul.

Stăteam cu familia mea în cerc, pe podeaua din camera de zi, ascultându-l pentru prima dată pe tatăl meu spunându-ne despre lupta lui, şi unul dintre sentimentele majore pe care le-am avut a fost uşurarea! Eram toţi păcătoşi! Am simţit că acum puteam fi sincer cu părinţii mei; starea noastră de păcat ne dădea un motiv comun ca să ne identificăm unul cu celălalt. I-am cerut tatălui meu iertare pentru cuvintele aspre pe care le rostisem, şi am înţeles de ce a existat o asemenea distanţă între noi în timpul copilăriei mele.

Am fost în stare să începem o relaţie. Ne-a luat timp să ne împărtăşim sentimentele de durere. Am dat jos zidurile care ne împiedicaseră să avem o relaţie. Dumnezeu a format o relaţie acolo unde cândva nu era niciuna. Ajutându-ne să ne cunoaştem inimile unul altuia, să căutăm să înţelegem, să iertăm şi să fim iertaţi.

Rob şi Lois Winslow locuiesc în Littletown, CO, unde conduc Healing Presence Ministry [Misiunea Prezenţa Vindecătoare]. Nickie şi Anthony Stout sunt lideri în aceeaşi misiune. Adam Winslow, acum logodit, locuieşte şi lucrează în California. Din vindecarea lui Rob din lupta sexuală, s-a format Misiunea Prezenţa Vindecătoare, unde fiecare este invitat să stea ca prietenul lui Isus, auzind cuvintele Lui de susţinere şi dragoste.

Preluat din Contra Curentului