Continuare din pagina de OpiniiCe imagine minunata este un camin crestin zidit pe o astfel de temelie! Dar, pentru a crea un loc placut si de dorit, este nevoie de mult mai mult decat putem face noi, parintii. Aceasta implica responsabilitati serioase pe care trebuie sa ni le asumam si, deseori, nu avem puterea sau rabdarea de a le indeplini. Dar care sunt lucrurile care ne fac sa ne dorim sa ne intoarcem cu placere acasa?
Ma gandesc cu multa placere la faptul ca sotului meu ii place sa vina acasa, isi doreste aceasta si o vad pe fata lui cand intra in casa. Recunosc ca e un mare har si sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru aceasta! Pentru un barbat este foarte important sa aiba un loc pe care poate sa-l numeasca cu placere „acasa”, un loc in care sa fie cu adevarat iubit si pretuit dupa o zi obositoare in care se lupta cu problemele care apar la serviciu si cu rutina vietii sociale. Desigur, barbatul cauta un loc unde sa se adaposteasca de „ploaia de afara”.
Este o responsabilitate importanta pentru noi, sotiile, sa reusim sa implinim aceasta nevoie simpla, nevoia de a avea un loc sigur al iubirii si al pretuirii neconditionate. Trebuie sa avem si capacitatea, in acelasi timp, sa trecem peste monotonia zilnica si sa facem, din fiecare zi, o zi speciala. Treburile casnice interminabile, curatenia, cumparaturile, pregatirea mesei, bucataria, timpul pentru copii… grija responsabilitatilor care vor trebui implinite maine, nu trebuie sa ne faca sa obosim in datoria si privilegiul nostru de a-i face pe cei dragi noua sa se simta speciali cand ajung acasa.
Am invatat ca Satan doreste mai mult decat orice sa ne descurajeze in rolurile noastre de soti si parinti. Ne descurajeaza prin detaliile vietii de zi cu zi pana acolo incat uitam binecuvantarile. Vrea sa ne faca sa ne simtim neinsemnati si sa credem ca toate eforturile noastre nu au prea mare importanta in „marele plan” al lui Dumnezeu. Dar noi contribuim prin slujirea noastra ca „marele plan” sa se implineasca. In Matei 25:40, Isus spune: „Ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti micuti ai mei… Mie Mi le-ati facut.” Slujind familiei, slujim lui Dumnezeu! Cine altcineva ar putea sa fie instrumentul lui Hristos pentru binecuvantarea familiei mele in afara de mine?
Indiferent care este pozitia sotului, o femeie nu trebuie sa uite ca Dumnezeu a facut-o ajutorul potrivit. El ne-a dat putere, ne-a dat calitati, ne-a dat forta de a influenta, puterea de a incuraja, capacitatea de a ridica. Doresc sa fiu mereu „in umbra” sotului, iar el sa stie ca este apreciat si iubit.
Noi, femeile, cream atmosfera in casa. Ai remarcat cat de repede se molipsesc sotul si copiii de la tine? Cand esti ursuza, toti sunt molipsiti. Poti incerca asta. Creeaza o atmosfera tensionata si vei vedea cat timp le trebuie celorlalti sa devina la fel.
Sunt situatii in care mediul de acasa ne seaca de energie. In loc sa facem din casa noastra „un colt de rai”, suntem tentate sa lasam atmosfera de stres si conflict sa continue. Ne gandim, in amaraciunea noastra, ca ii putem sanctiona pe ceilalti prin dezvoltarea unui sentiment de vinovatie in ei. Insa amaraciunea, spunea cineva, este otrava pe care o bem cu gandul ca altcineva va muri.
Nu-i de mirare ca cel mai bun prieten al omului este cainele! Cand vine stapanul acasa, cainele se opreste din ce face, alearga la stapanul sau, da din coada si ii aduce ziarul. Te opresti si tu din ceea ce faci pentru doua minute ca sa-ti intampini sotul (sau sotia) cand ajunge acasa? Cand te simti bine, ii tratezi bine si pe ceilalti!
Cateva mici sugestii care te pot ajuta:
-Pastreaza-ti casa curata si aerisita!
-Nu te consuma pentru lucrurile mici!
-Fii multumitoare!
-Iarta-i pe ceilalti! Nemultumirile sunt prea grele ca sa le porti in spate!
-Fa-ti timp sa razi! Ia lucrurile mai usor! Umorul vindeca!
-Orele tarzii din noapte, dupa o zi grea, nu sunt momentele cele mai potrivite pentru discutii contradictorii, ci pentru incurajare, consolare si iubire!
-Invata sa te relaxezi fara sa te simti vinovat(a)!
Exista probleme si dificultati in fiecare familie, dar sa nu ne indoim niciodata de scopul pentru care traim. Incercarile si furtunile sunt previzibile. Trebuie sa ne asteptam la ele. Mai mult decat atat, ele sunt ingaduite pentru cresterea noastra spirituala. In mijlocul caminelor noastre, noi invatam ce inseamna rabdarea, statornicia si credinciosia.
Intrebarile pe care Gigi Graham Tchividjian si le punea cu scopul de a-si ghida viata, au devenit modelul meu de evaluare: „Este caminul tau un loc curat, linistit, primitor, odihnitor? Care este atmosfera in caminul tau? Ma intreb ce vad copiii mei in mine? Dar cei care intra in casa mea? Vad ei o preocupare pentru ceilalti sau doar critica, cinism si compromis? Simt ei pace si seninatate in casa noastra sau cearta si tensiune? Fac eu ceea ce spun? Vad ei ceva deosebit in viata mea? Experimenteaza ei raspunsurile rugaciunilor mele? Este prezenta roada Duhului Sfant in viata mea?”
Doar un camin binecuvantat iti ofera un refugiu pentru „ploaia de afara”!
Slujind familiei, slujim lui Dumnezeu
Articol preluat din revista "Voia lui Dumnezeu in familie"
Ma gandesc cu multa placere la faptul ca sotului meu ii place sa vina acasa, isi doreste aceasta si o vad pe fata lui cand intra in casa. Recunosc ca e un mare har si sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru aceasta! Pentru un barbat este foarte important sa aiba un loc pe care poate sa-l numeasca cu placere „acasa”, un loc in care sa fie cu adevarat iubit si pretuit dupa o zi obositoare in care se lupta cu problemele care apar la serviciu si cu rutina vietii sociale. Desigur, barbatul cauta un loc unde sa se adaposteasca de „ploaia de afara”.
Este o responsabilitate importanta pentru noi, sotiile, sa reusim sa implinim aceasta nevoie simpla, nevoia de a avea un loc sigur al iubirii si al pretuirii neconditionate. Trebuie sa avem si capacitatea, in acelasi timp, sa trecem peste monotonia zilnica si sa facem, din fiecare zi, o zi speciala. Treburile casnice interminabile, curatenia, cumparaturile, pregatirea mesei, bucataria, timpul pentru copii… grija responsabilitatilor care vor trebui implinite maine, nu trebuie sa ne faca sa obosim in datoria si privilegiul nostru de a-i face pe cei dragi noua sa se simta speciali cand ajung acasa.
Am invatat ca Satan doreste mai mult decat orice sa ne descurajeze in rolurile noastre de soti si parinti. Ne descurajeaza prin detaliile vietii de zi cu zi pana acolo incat uitam binecuvantarile. Vrea sa ne faca sa ne simtim neinsemnati si sa credem ca toate eforturile noastre nu au prea mare importanta in „marele plan” al lui Dumnezeu. Dar noi contribuim prin slujirea noastra ca „marele plan” sa se implineasca. In Matei 25:40, Isus spune: „Ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti micuti ai mei… Mie Mi le-ati facut.” Slujind familiei, slujim lui Dumnezeu! Cine altcineva ar putea sa fie instrumentul lui Hristos pentru binecuvantarea familiei mele in afara de mine?
Indiferent care este pozitia sotului, o femeie nu trebuie sa uite ca Dumnezeu a facut-o ajutorul potrivit. El ne-a dat putere, ne-a dat calitati, ne-a dat forta de a influenta, puterea de a incuraja, capacitatea de a ridica. Doresc sa fiu mereu „in umbra” sotului, iar el sa stie ca este apreciat si iubit.
Noi, femeile, cream atmosfera in casa. Ai remarcat cat de repede se molipsesc sotul si copiii de la tine? Cand esti ursuza, toti sunt molipsiti. Poti incerca asta. Creeaza o atmosfera tensionata si vei vedea cat timp le trebuie celorlalti sa devina la fel.
Sunt situatii in care mediul de acasa ne seaca de energie. In loc sa facem din casa noastra „un colt de rai”, suntem tentate sa lasam atmosfera de stres si conflict sa continue. Ne gandim, in amaraciunea noastra, ca ii putem sanctiona pe ceilalti prin dezvoltarea unui sentiment de vinovatie in ei. Insa amaraciunea, spunea cineva, este otrava pe care o bem cu gandul ca altcineva va muri.
Nu-i de mirare ca cel mai bun prieten al omului este cainele! Cand vine stapanul acasa, cainele se opreste din ce face, alearga la stapanul sau, da din coada si ii aduce ziarul. Te opresti si tu din ceea ce faci pentru doua minute ca sa-ti intampini sotul (sau sotia) cand ajunge acasa? Cand te simti bine, ii tratezi bine si pe ceilalti!
Cateva mici sugestii care te pot ajuta:
-Pastreaza-ti casa curata si aerisita!
-Nu te consuma pentru lucrurile mici!
-Fii multumitoare!
-Iarta-i pe ceilalti! Nemultumirile sunt prea grele ca sa le porti in spate!
-Fa-ti timp sa razi! Ia lucrurile mai usor! Umorul vindeca!
-Orele tarzii din noapte, dupa o zi grea, nu sunt momentele cele mai potrivite pentru discutii contradictorii, ci pentru incurajare, consolare si iubire!
-Invata sa te relaxezi fara sa te simti vinovat(a)!
Exista probleme si dificultati in fiecare familie, dar sa nu ne indoim niciodata de scopul pentru care traim. Incercarile si furtunile sunt previzibile. Trebuie sa ne asteptam la ele. Mai mult decat atat, ele sunt ingaduite pentru cresterea noastra spirituala. In mijlocul caminelor noastre, noi invatam ce inseamna rabdarea, statornicia si credinciosia.
Intrebarile pe care Gigi Graham Tchividjian si le punea cu scopul de a-si ghida viata, au devenit modelul meu de evaluare: „Este caminul tau un loc curat, linistit, primitor, odihnitor? Care este atmosfera in caminul tau? Ma intreb ce vad copiii mei in mine? Dar cei care intra in casa mea? Vad ei o preocupare pentru ceilalti sau doar critica, cinism si compromis? Simt ei pace si seninatate in casa noastra sau cearta si tensiune? Fac eu ceea ce spun? Vad ei ceva deosebit in viata mea? Experimenteaza ei raspunsurile rugaciunilor mele? Este prezenta roada Duhului Sfant in viata mea?”
Doar un camin binecuvantat iti ofera un refugiu pentru „ploaia de afara”!
Slujind familiei, slujim lui Dumnezeu
Articol preluat din revista "Voia lui Dumnezeu in familie"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu