Triunghiul dragostei in familie

Continuare din pagina de Resurse

I. Scurt istoric al triunghiului dragostei în Biblie (Geneza 1 şi 2)

A. Totul a început în grădina Edenului. Dumnezeu a creat un bărbat şi o femeie care au avut o relaţie strânsă unul cu altul şi cu El însuşi. Această relaţie a bărbatului şi femeii cu Dumnezeu le asigurau sentimentul de întregime, de împlinire şi de completitudine a existenţei şi funcţionalităţii. Bărbatul şi femeia au experimentat semnificaţia vieţii, pentru că ei cunoşteau că au fost creaţi de Dumnezeu pentru un scop, precum şi sentimentul securităţii, pentru că ei cunoşteau că Dumnezeu se îngrijeşte personal de ei şi de nevoile lor. Această relaţie spirituală sănătoasă le-a permis celor dintâi soţi să fie prieteni adevăraţi, prin respect reciproc şi parteneri adevăraţi, împărţind împreună sarcinile şi munca ce o aveau de făcut. Triunghiul dragostei funcţiona perfect.

B. A urmat apoi neascultarea omului care a distrus acest triunghi al dragostei (Geneza 3). Dumnezeu a poruncit omului să nu mănânce din fructul pomului cunoştinţei binelui şi răului. Dar amândoi, atât bărbatul cât şi femeia au mâncat din fructul interzis.

Haideţi să vedem Geneza 3:8-13. „Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădina în răcoarea zilei: şi omul şi soţia lui s-au ascuns dinaintea Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Atunci Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: Unde eşti? Şi el a spus: Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol şi m-am ascuns. Şi El a zis: Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci? Omul a spus: Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: Ce ai făcut? Femeia a spus: Şarpele m-a amăgit şi am mâncat.”

După cum vedem, păcatul omului a adus după sine insecuritate şi o relaţie între soţ şi soţie incompletă. Mai mult, pentru că relaţia cu Dumnezeu a fost distrusă, relaţia dintre oameni a devenit şi ea ruşinoasă, acuzatoare şi manipulativă.

Deoarece Adam şi Eva au pierdut completitudinea pe care Dumnezeu o putea asigura, au încercat în cele din urmă să obţină acelaşi lucru unul de la altul. În consecinţă, în relaţiile soţ-soţie se urmăreşte ca cealaltă persoană să asigure ceea ce de fapt numai Dumnezeu poate asigura:
Securitate.
Demnitate.
Bucurie.
Pace.
Dragoste necondiţionată sau neegoistă.

Cauzele multor dificultăţi în familiile de astăzi se datorează acestor aşteptări nerealiste. Adeseori, inconştient, privim la viitorul sau deja existentul nostru soţ sau soţie ca o sursă a ceea ce ei niciodată nu vor fi capabili să asigure. Aici este fisura care permite uşor manipulării şi acuzării să intre într-o relaţie.
Haideţi să ilustrăm acest lucru. Când începem să cunoaştem pe cineva ne gândim că el sau ea ar putea fi răspunsul rugăciunilor noastre pentru un soţ sau soţie. Începem apoi să ne facem cât mai atractivi persoanei prin a deveni ceea ce noi credem că i-ar place cel mai mult. O tânără domnişoară descoperă că bărbatul de care este atras iubeşte foarte mult mersul cu bicicleta, fotbalul şi alte sporturi. Atunci îi va spune: „Şi mie îmi place la nebunie!” Mai târziu, după căsătorie, soţul descoperă că ei nu-i plac sporturile deloc şi nu poate înţelege de ce ea nu are nici un interes în a merge să vadă un meci de fotbal. Un tânăr descoperă că domnişoara de care este atras iubeşte foarte mult căţeluşii şi pisicuţele. Atunci va declara: „Zău? Dar şi mie îmi plac foarte mult! N-aş putea trăi fără ei!” Mai târziu, după căsătorie, ea descoperă nu doar că lui nu-i plac căţeluşii şi pisicile, dar şi că este alergic la câini şi pisici. De aceea, nu vor putea niciodată să aibă un căţel sau o pisică, poate cel mult un peştişor de acvariu.
Problema devine şi mai gravă când fie soţul, fie soţia au ideea greşită că persoana cu care se vor căsători va împlini orice nevoie a lor, cum ar fi
El/ ea îmi va da satisfacţie.
El/ ea îmi va da bucurie.
El/ ea mă va înţelege întotdeauna.
El/ ea îmi va asigura securitate.
Dar când prima neînţelegere apare sau când nefericirea pătrunde în căminul lor ce se întâmplă? Vom spune: „Măcar atâta lucru dacă ai face pentru mine aş fi fericit(ă).”
Acum trebuie să înţelegem un lucru. Persoana de lângă noi nu poate sub nici o formă să devină Dumnezeu. În plus, alte două sentimente pot apărea. Primul, una din persoane se simte dezamăgită sau înşelată şi apar acuzările: „Tu eşti singurul responsabil pentru nefericirea mea.”
Al doilea, cealaltă persoană se simte vinovată şi apare ruşinea, zicându-şi „Nu pot să satisfac nevoile lui sau ei.”

C. Care este soluţia lui Dumnezeu? Să vedem ce soluţie ne oferă Dumnezeu. Să vedem 2 Corinteni 5:16-19: „De aceea, de acum încolo nu mai cunoaştem pe nimeni după starea firească; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos după starea firească, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. Căci dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi. Şi toate acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu Sine prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării: Că adică Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în seamă păcatele şi punând în noi cuvântul acestei împăcări.”
Când Isus Hristos a murit şi ne-a răscumpărat din blestemul păcatului săvârşit în grădina Edenului, El a adus reconcilierea în toate aspectele vieţii noastre prin puterea vie de a restaura toate relaţiile noastre distruse sau ruinate.

Oricum, realitatea este că în prezent încă trăim o viaţă care este un amestec între blestem şi har. Omul vechi nu a murit complet, iar în viaţa noastră harul este un proces în continuă dezvoltare. Astfel, când privim la relaţia noastră cu soţul sau soţia sau viitorul soţ ori soţie, realizăm că relaţia noastră devine din ce în ce mai apropiată şi mai corectă pe măsură ce relaţia noastră cu Dumnezeu devine din ce în ce mai strânsă.

II. Alegerea unui partener

Chuck Swindol povesteşte despre o tânără domnişoară care s-a rugat ca Dumnezeu să-i dea un soţ potrivit cu anumite cerinţe. În final ea a făcut o listă cu atât de multe cerinţe, încât în cele din urmă a hotărât să agaţe în camera ei un costum bărbătesc potrivit cu dimensiunile exacte, ca s-o ajute să se roage. Ea s-a rugat în cele din urmă ca Dumnezeu să-i umple acel costum cu un soţ. Tânăra a împărtăşit această experienţă cu cei din adunarea sa. La scurt timp după aceasta o mamă a venit în faţa adunării să ceară un sfat pentru fiul ei. Se pare că fiul ei necăsătorit aşeza în fiecare noapte un costum de baie, gen bikini, la capătul patului. Ea era foarte îngrijorată pentru el.
Cum putem şti că Domnul Perfect sau Doamna Perfectă a apărut în calea noastră? Înţelegerea noastră trebuie să fie bazată:
Nu pe emoţii (deşi acestea pot fi un efect secundar).
Nu pe aspecte exterioare (înălţime, greutate, frumuseţe fizică).
Nu pe ceea ce cineva decide sau percepe pentru noi sub forma „Dumnezeu a spus” (apropo, dacă o tânără sau tânăr fermecător vine la tine şi îţi spune că Dumnezeu i-a vorbit în vis şi i-a spus că tu vei fi viitorul soţ sau soţie, şi nu aştepţi asta, atunci spune-i că Dumnezeu nu ţi-a spus şi ţie acest lucru. Apoi fugi. În cealaltă direcţie). Dacă totuşi, consideri că Dumnezeu a ales pe cineva pentru tine, atunci aşteaptă să vezi lucrarea lui Dumnezeu. Încearcă să cunoşti persoana respectivă. Dă-i timp Duhului Sfânt să lucreze în amândoi. După ce te obişnuieşti cu acea persoană şi ai indicii clare, reale (şi nu imaginare) că este persoana potrivită, atunci ca rezultat a ceea ce ai experimentat poţi să-i comunici ceea ce tu crezi că Dumnezeu ţi-a descoperit în secret în inima ta despre el sau ea. Dacă nu ai curaj să-i spui direct, spune-i păstorului. Eu am fost sigur că nu mă pot căsători cu altcineva decât cu cine Dumnezeu a hotărât dinainte de a mă naşte. Eu am crezut că Dumnezeu mă iubeşte şi-mi va trimite cel mai bun ajutor. Aşa că am lăsat în mâinile Lui acest lucru. Şi mulţumesc Domnului, a făcut o treabă perfectă.
Totuşi, Biblia ne dă un ghid specific, clar în alegerea pertenerului. Să vedem 2 Corinteni 6:14-18:
„Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între dreptate şi fărădelege? Sau ce părtăşie are lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate să fie între Hristos şi Belial? Sau ce parte are cel credincios cu cel necredincios? Ce înţelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului Celui viu, după cum a zis Dumnezeu: Voi locui şi voi umbla în mijlocul lor, Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.” Traducerea literală a v. 14 este : „Nu faceţi alianţe nepotrivite cu ei sau nu veniţi sub un jug diferit cu ei, nepotrivit cu credinţa ta.”
Jugul este un instrument care se aşează pe gâtul animalelor pentru a trage unealta sau instrumentul de lucru (un plug, un vagon, o căruţă etc). Dacă muncitorii sunt nepotriviţi la jug, ei vor cheltui foarte multă energie şi vor obţine un randament foarte mic. Ei vor trage unul împotriva altuia. Cât timp jugul nu se potriveşte, acesta va crea doar durere.

Dacă ar avea posibilitatea să argumenteze animalele ar spune: „De ce tragi aşa de repede? De ce nu tragi la fel ca mine? De tragi mereu spre dreapta? Vrei sa încetezi să intri mereu în mine? Dacă nu-ţi faci partea ta să ştii că plec!” "Acelaşi jug" are mai multe semnificaţii.
Se referă la temperament, dispoziţie, atitudine şi aspecte emoţionale. Unii oameni sunt foarte sensibili. Unii oameni sunt foarte pasionali în credinţa lor. A înjuga un om indiferent cu un individ pasional poate că nu este greşit, dar nici înţelept. Unii oameni doresc să aibă realizări mari. Alţii sunt fericiţi cu o simplă viaţă de familie. Trebuie să identificăm aspiraţiile celuilalt.
Să fim atenţi la statutul social, educaţional şi percepţional. Va avea aceleaşi aspiraţii un student sărac, care visează să fie cel mai bogat, cu o studentă cu o situaţie materială satisfăcătoare, dar care vrea să fie o mare cercetătoare? Este posibil ca o studentă frumoasă care vrea să fie actriţă şi să trăiască în lux să se înjuge cu un tânăr modest care vrea să predice evanghelia în Africa? Aceste diferenţe nu înseamnă neapărat că mariajul va eşua. Dar vor fi cu siguranţă unele dificultăţi.

Mai mult, Biblia îi atenţionează clar pe creştini să fie circumspecţi şi să nu se lase înşelat de aparenţele exterioare. Înţelegem pericolul de a ne înjuga cu un necredincios, dar ce înseamnă a fi egal înjugat cu un credincios?

Tu şi partenerul tău sunteţi compatibili. Vă completaţi unul pe celălalt. Cântărind puterea şi slăbiciunea celuilalt vei descoperi că unul este puternic într-un loc, celălalt slab. Cu toate acestea munca sau sarcinile în care sunteţi implicaţi pot fi făcute mai bine împreună decât separat. Aceasta se aplică la nivel emoţional, social, educaţional, precum şi la nivel practic. Soţia spală mai bine rufele, dar soţul le calcă mai bine. Soţul găteşte mai bine, dar soţia mănâncă mai bine.
Oricum, trebuie să fim vigilenţi dacă descoperim vreun dezechilibru în relaţia noastră. Să ne amintim că ne rugăm pentru un partener, nu pentru un obiect al plăcerii sau pentru o slugă. Te rogi pentru cineva care să te completeze cu calităţile lui. Nu te rogi pentru cineva care să fie perfect sau dimpotrivă, total dependent de tine.

Unul din criteriile importante în căsătorie nu este doar ca partenerul să fie credincios, dar şi ca acesta să practice credinţa în acelaşi fel ca tine. Se închină la fel? Are aceleaşi sarcini spirituale? Se roagă pentru acelaşi lucru? E gata să împărtăşească acelaşi viitor cu tine? Modul de slujire al lui Dumnezeu schimbă şi percepţia asupra lumii. Cel care vesteşte evanghelia între studenţi se confruntă cu aspecte diferite faţă de cel care predică evanghelia în închisori, de exemplu. Biblia ne mai cere de asemenea să ne rugăm pentru ceea ce avem nevoie, deci şi pentru un partener potrivit.

Să vedem Matei 7:7-11: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi vi se veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se va deschide. Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor care I le cer?” Rugăciunea este modul cel mai inteligent şi elegant de a rezolva o problemă. Ne rugăm şi acţionăm. Isus ne încurajează să fim perseverenţi în rugăciune. Timpul la care este folosit verbul în această parte a Bibliei indică o acţiune continuă: cere şi continuă să ceri, caută şi continuă să cauţi, bate şi continuă să baţi.
Eu i-am cerut Domnului să se ocupe de căsătoria mea. Am bătut la sute de uşi în cămine. Am căutat şi am aşteptat în răbdare. Şi Domnul mi-a trimis personal ajutorul potrivit.
Care sunt priorităţile unei relaţii?

Fiecare partener trebuie să transforme relaţia lui cu Dumnezeu în prioritatea numărul 1. Chiar dacă ne-am căsătorit, partenerul nostru nu trebuie să ocupe niciodată locul care i se cuvine lui Dumnezeu în viaţa noastră. Acest lucru ne va asigura securitate personală şi împlinire personală. De asemenea ne va ajuta să fim un prieten şi partener adevărat al celuilalt. Deci Dumnezeu trebuie să fie în vârful superior al triunghiului, să fie numărul 1.

Relaţia maritală, dintre soţ şi soţie, trebuie să fie pe locul doi după relaţia cu Dumnezeu. Chiar şi copiii vin abia pe locul trei. Un copil care nu vede o relaţie corectă şi frumoasă între părinţi va primi o influenţă proastă, oricât de multă dragoste şi importanţă ar primi de la fiecare din părinţi. Munca, de orice natură, chiar şi munca în biserică, vine pe locul patru.
În orice situaţie dificilă, care trebuie să apară într-o familie, tratează-l pe celălalt cu Regula de Aur: „Tratează-l pe celălalt aşa cum ai vrea să fii tu tratat, dacă ai fi în locul lui.” Vinde egoismul pe generozitate.

Într-o familie, trebuie să ne acordăm unul altuia har, loc pentru a face greşeli şi spaţiu pentru gândire şi rugăciune. Căsătoria nu este un proces de depersonalizare sau folosire a celuilalt, ci de întărire reciprocă.

Într-o familie trebuie să-i acordăm celuilalt timp de calitate pentru închinare, pentru muncă şi bineînţeles pentru joacă.
Putem să vedem acest lucru foarte bine în relaţia dintre Isus şi ucenici. Isus şi-a iubit ucenicii foarte mult, ca pe proprii copii. Isus a avut grijă ca viaţa acestora de credinţă să se dezvolte natural şi eficient, descoperindu-le frumuseţea şi semnificaţia înaltă a ceea ce fac, chiar şi în mijlocul suferinţei.

În concluzie, căsătoria este binecuvântarea lui Dumnezeu. Căsătoria trebuie să se bazeze pe acest triunghi al dragostei: Dumnezeu-soţ-soţie. Dacă lipseşte un colţ din acest triunghi nu mai putem vorbi de familie. Laturile care unesc colţurile sunt dragostea. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe cei necăsătoriţi să aplice principiile Biblice în realizarea familiei, iar pe cei căsătoriţi să menţină triunghiul dragostei viu şi întreg. Amin!