4. Dragostea care nu se învecheşte nu abuzează de celălalt şi nu-şi dă drumul pulsiuniilor şi instinctelor în defavoarea celuilalt. Cred că textul nu se referă numai la vin, ci la orice fel de lăcomie şi abuz. 5:18 Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.
5. Dragostea care rămâne dragostea ca în prima zi comunică. E greu să determinăm cuplurile care au ceva ani vechime să comunice, ce să mai comunice cu psalmi, să comunice pur şi simplu… şi dacă nu mai au subiecte de discuţie după 20 de ani de căsnicie, să îşi citească Scriptura unul altuia. Tot este mai bine decît ea în faţa telenovelelor, el la table “cu băieţii”5:19 Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
6. Cuplurile învechite şi îmbătrînite îşi pierd capacitatea de mulţumire. Ai putea să mulţumeşti pentru ridurile soţiei şi pentru perii albi? Le-a făcut suportîndu-te. 5:20 Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
7. Da, ştiu este o problemă controversată, supunerea soţiilor faţă de bărbaţi, dar, dragi bărbaţi, vă rog să observaţi o chestie, contextul supunerii este dragostea unul faţă de altul şi frica lui Cristos. De asemenea, nu săriţi peste versetul care spune, unii altora, adicătelea, şi eu ascult de Natalia în multe lucruri. Imaginaţi-vă ce-ar fi să cumpăr perdele pentru casă singur şi să asortez roz cu verde. 5:21- 22 Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos. Eph 5:22 Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
8. Noi, bărbaţii sîntem un munte de egoism, femeia un strigăt de indepedenţă, de aceea Scriptura ne înghenunchează pe fiecare. Noi trebuie să ne iubim femeile ca pe noi înşine şi mai mult decît atît şi … care femeie nu s-ar supune unui soţ care îi doreşte cel mai mare bine? 5:23 căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. 5:24 Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile / citeşte pînă la 5-30
9. Ne părăsim părinţii, da, dar contextul în care vorbeşte apostolul aici este Trupul lui Cristos. Devenim un singur trup în Trup. uitaţi-vă unde este legătura: de aceea, … de aceea ce? Pentru că sîntem mădularele Lui, tocmai de aceea va lăsa omul pe mama şi pe tatăl său… Apelul Apostolului nu mai este către Geneza… că aşa a fost de la început. Contextul este unul eclesiologic… noi sîntem trupuri care devin un trup, un singur trup în Trupul lui Cristos. 5:29 Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; 5:30 pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. 5:31 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup”. 5:32 Taina aceasta este mare-(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică).
10. Şi acum cel mai dificil lucru. În timp de vorbeam despre aceste lucruri mi-a străfulgerat o idee… N-am înţeles niciodată clar ce înseamnă ca femeia să se teamă de bărbat. Nu-i aşa că e ciudat versetul ăsta… 5:33 Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.
N-am înţeles cum se poate teme o femeie care este iubită de bărbatul ei mai mult decît acesta se iubeşte pe sine. Noi ne rugăm în fiecare seară ca Dumnezeu să ne ia împreună. De aceea călătorim tot timpul împreună. Vrem să îi dăm toate şansele lui Dumnezeu (accident de maşină sau de avion… ideal ) .
Pe cînd vorbeam m-am uitat la soţia mea. Atunci am înţeles cum se poate teme o femeie de bărbatul ei, îndrăgostit acesta pînă peste urechi de ea. I-am văzut fobia, aşa cum spune textul, i-am citit groaza pe ochi. Totdeauna stă dezlipită de spătarul scaunului, cu privirea fixă spre amvon, cu gîtul întins în faţă, foarte foarte atentă… Se relaxează după ce mă aşez.
Totdeauna este crispată, are emoţii, SE TEME să nu spun vreo prostie, să nu ratez cumva, să nu fiu lăsat fără Duhul, să nu mă fac de rîs, pentru a nu-şi pierde slava. Se teme să nu cumva să fac de rîs lucrarea lui Dumnezeu, să nu fac de rîs familia, pe Dumnezeu Însuşi, căci cine mă ştie mai bine, cu toate slăbiciunile mele, în afară de Dumnezeu Însuşi? Cine mă cunoaşte ce pot şi ce nu pot? Cine mă ştie cît sînt de slab şi de sălbatic, cine ştie mai bine cît de îngustă mi-e inima şi largă mi-e gura?
Întotdeauna după vreo predică de-a mea face tahicardie pentru că se TEME DE BĂRBATUL EI, de ce-ar fi putut face acesta, de ce gafe, rateuri şi păcate ar fi putut face.
Natalia se teme de mine şi, îmi pare rău, are şi de ce… că mă cunoaşte, de-aia.
Vreau să ajung să îmbătrînim aşa de mult împreună ca eu să mă fac mai înţelept şi ea să fie mai puţin temătoare, eu mai previzibil, ea mai liniştită… pînă atunci sper să nu o îmbolnăvesc de inimă… se va îmbolnăvi din prea mare dragoste şi grijă.
5. Dragostea care rămâne dragostea ca în prima zi comunică. E greu să determinăm cuplurile care au ceva ani vechime să comunice, ce să mai comunice cu psalmi, să comunice pur şi simplu… şi dacă nu mai au subiecte de discuţie după 20 de ani de căsnicie, să îşi citească Scriptura unul altuia. Tot este mai bine decît ea în faţa telenovelelor, el la table “cu băieţii”5:19 Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
6. Cuplurile învechite şi îmbătrînite îşi pierd capacitatea de mulţumire. Ai putea să mulţumeşti pentru ridurile soţiei şi pentru perii albi? Le-a făcut suportîndu-te. 5:20 Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
7. Da, ştiu este o problemă controversată, supunerea soţiilor faţă de bărbaţi, dar, dragi bărbaţi, vă rog să observaţi o chestie, contextul supunerii este dragostea unul faţă de altul şi frica lui Cristos. De asemenea, nu săriţi peste versetul care spune, unii altora, adicătelea, şi eu ascult de Natalia în multe lucruri. Imaginaţi-vă ce-ar fi să cumpăr perdele pentru casă singur şi să asortez roz cu verde. 5:21- 22 Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos. Eph 5:22 Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
8. Noi, bărbaţii sîntem un munte de egoism, femeia un strigăt de indepedenţă, de aceea Scriptura ne înghenunchează pe fiecare. Noi trebuie să ne iubim femeile ca pe noi înşine şi mai mult decît atît şi … care femeie nu s-ar supune unui soţ care îi doreşte cel mai mare bine? 5:23 căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. 5:24 Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile / citeşte pînă la 5-30
9. Ne părăsim părinţii, da, dar contextul în care vorbeşte apostolul aici este Trupul lui Cristos. Devenim un singur trup în Trup. uitaţi-vă unde este legătura: de aceea, … de aceea ce? Pentru că sîntem mădularele Lui, tocmai de aceea va lăsa omul pe mama şi pe tatăl său… Apelul Apostolului nu mai este către Geneza… că aşa a fost de la început. Contextul este unul eclesiologic… noi sîntem trupuri care devin un trup, un singur trup în Trupul lui Cristos. 5:29 Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; 5:30 pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. 5:31 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup”. 5:32 Taina aceasta este mare-(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică).
10. Şi acum cel mai dificil lucru. În timp de vorbeam despre aceste lucruri mi-a străfulgerat o idee… N-am înţeles niciodată clar ce înseamnă ca femeia să se teamă de bărbat. Nu-i aşa că e ciudat versetul ăsta… 5:33 Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.
N-am înţeles cum se poate teme o femeie care este iubită de bărbatul ei mai mult decît acesta se iubeşte pe sine. Noi ne rugăm în fiecare seară ca Dumnezeu să ne ia împreună. De aceea călătorim tot timpul împreună. Vrem să îi dăm toate şansele lui Dumnezeu (accident de maşină sau de avion… ideal ) .
Pe cînd vorbeam m-am uitat la soţia mea. Atunci am înţeles cum se poate teme o femeie de bărbatul ei, îndrăgostit acesta pînă peste urechi de ea. I-am văzut fobia, aşa cum spune textul, i-am citit groaza pe ochi. Totdeauna stă dezlipită de spătarul scaunului, cu privirea fixă spre amvon, cu gîtul întins în faţă, foarte foarte atentă… Se relaxează după ce mă aşez.
Totdeauna este crispată, are emoţii, SE TEME să nu spun vreo prostie, să nu ratez cumva, să nu fiu lăsat fără Duhul, să nu mă fac de rîs, pentru a nu-şi pierde slava. Se teme să nu cumva să fac de rîs lucrarea lui Dumnezeu, să nu fac de rîs familia, pe Dumnezeu Însuşi, căci cine mă ştie mai bine, cu toate slăbiciunile mele, în afară de Dumnezeu Însuşi? Cine mă cunoaşte ce pot şi ce nu pot? Cine mă ştie cît sînt de slab şi de sălbatic, cine ştie mai bine cît de îngustă mi-e inima şi largă mi-e gura?
Întotdeauna după vreo predică de-a mea face tahicardie pentru că se TEME DE BĂRBATUL EI, de ce-ar fi putut face acesta, de ce gafe, rateuri şi păcate ar fi putut face.
Natalia se teme de mine şi, îmi pare rău, are şi de ce… că mă cunoaşte, de-aia.
Vreau să ajung să îmbătrînim aşa de mult împreună ca eu să mă fac mai înţelept şi ea să fie mai puţin temătoare, eu mai previzibil, ea mai liniştită… pînă atunci sper să nu o îmbolnăvesc de inimă… se va îmbolnăvi din prea mare dragoste şi grijă.
Preluat din blogul Patratosu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu