Pot sa divortez si sa ma casatoresc ?

Continuare din pagina de Opinii

In al doilea rand, este un pacat sa iubesti ceea ce este pacatos. De exemplu, Isus a invatat ca a dori sa comiti adulter este o calcare a aceleiasi porunci pe care o calca adulterul (Mat. 5:28). Aplicand acest lucru situatiei tale, trebuie sa spun ca nu este de laudat faptul ca iubesti pe un alt barbat, nu este ceva nevinovat. Dorinta de a te marita cu el si de a te culca cu el nu este un rau atat de mare ca a comite adulter in mod fizic insa este, totusi, un pacat. Inima ta ar trebui sa-i apartina sotului tau.

Tine cont, de exemplu, ca in Biblie de obicei Dumnezeu echivaleaza idolatria cu adulterul. Atunci cand poporul Sau se inchina altor dumnezei, Domnul ii acuza de idolatrie (Ier. 3:6 si mai departe; Ezec. 23:1 si mai departe). Biserica este, Mireasa lui Hristos (Ef. 5:25-27). Nu implinim porunca lui Dumnezeu daca numai ne ferim de a ne inchina altor dumnezei. Dumnezeu pretinde ca noi sa-L iubim cu toata inima (Mat. 22:36-38). Atunci cand nu facem lucrul acesta, inimile noastre sunt necredincioase, chiar daca buzele noastre vorbesc ceea ce trebuie (Mat. 15:8). Tot astfel, noi trebuie sa ne angajam fata de perechea noastra cu toata inima. Atunci cand permitem ca inima noastra sa fie necredincioasa, pacatuim. Pana in momentul in care vei fi eliberata in mod legitim de juramintele facute sotului tau, nu poti iubi pe un altul, cum nici nu te poti culca cu un altul.

Din cele spuse, atat tu, cat si sotul tau va faceti vinovati de pacat: el ca nu te iubeste (Prov. 30:23; Ef. 5:25-33; Col. 3:19), iar tu ca ai comis adulter (Ex. 20:14) si ca nu-l iubesti (Tit 2:4). Din punct de vedere teologic, primul pas pe care trebuie sa-l faceti fiecare este sa va pocaiti de pacatele voastre (infidelitate, lipsa dragostei, resentimente, minciuna etc.). Este ceva ce trebuie sa faceti acum, indiferent daca veti divorta sau nu si indiferent daca divortul este sau nu justificat.

Justificarea divortului

Deuteronom 24:1-4

Din Scriptura eu inteleg ca divortul este permis numai in circumstante exceptionale. De exemplu, in timp ce multi din timpul lui Isus apelau la Deuteronom 24:1-4, ca dovada ca divortul era in general acceptat, Isus Insusi respinge aceasta idee (Mat. 19:1 si mai departe). Isus arata ca acest text pur si simplu mai degraba reglementeaza divortul, decat il permite. Dumnezeu a stiut ca divortul/pacatul este inevitabil, asa ca a dat legi care sa-l reglementeze, pentru a proteja victimele lui. Isus a dovedit ca Deuteronom 24:1-4 a fost o reglementare si nu o permisiune, atunci cand a spus ca Moise a dat aceasta lege deoarece israelitii aveau inimi impietrite (Marcu 10:4-5).

Moise se pare ca a dat aceasta lege cu privire la certificatul de divort pentru a o proteja pe femeia care divorteaza (Deut. 24:1-4). Certificatul proba dreptul ei legal de a se recasatori. Fara un asemenea certificat, femeia nu ar fi fost recunoscuta ca divortata in mod legitim, fiind in imposibilitatea de a se recasatori. De ce lucrul acesta nu i-ar fi permis sa se recasatoreasca? Pentru ca a te casatori cu o femeie care nu a fost divortata insemna sa comiti adulter (vezi mai jos interpretarea/aplicarea pe care o face Isus Vechiului Testament).
Matei 19:1 si mai departe si Levitic 20:10

Invataturile lui Isus vizavi de aceasta problema sunt normative pentru mine: "daca un barbat divorteaza de sotia lui - in afara de cazul cand ea i-a fost necredincioasa - si se casatoreste cu alta, comite adulter." (Mat. 19:9) (Noul Testament - traducere in limba romana moderna, WBT, n.trad.). Pentru inceput, voi spune patru lucruri despre acest verset.
Primul, invatatura lui Isus sustine ca Genesa 2 stabileste modelul pentru casnicie: "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta" (Mat. 19:6; 19:4-5). Aceasta inseamna ca intotdeauna trebuie sa urmarim idealul unei casnicii perpetue.

Al doilea lucru, cercetatorii inca nu s-au pus de acord asupra a ceea ce inseamna "necredincioasa in casatorie". In mod sigur, adulterul este inclus; daca si alte pacate cad sub incidenta acestui termen este o problema in dezbatere. Dupa parerea mea, in aceasta categorie nu sunt incluse prea multe alte pacate. Voi discuta mai tarziu aceasta problema.

Al treilea lucru, Isus nu pare sa spuna ca divortul insusi este adulter. O persoana care divorteaza, dar nu se casatoreste, nu comite nici un pacat pe care Biblia sa-l poata clasifica drept adulter. In schimb, recasatoria in urma unui divort care nu are temei biblic merita acuzatia de adulter.

Al patrulea lucru, invataturile lui Isus vizavi de ceea ce poate si nu poate sa faca un barbat se aplica la fel si pentru femeie.

In orice caz, conform invataturii lui Isus, exista o singura categorie de pacate care justifica divortul: "necredinciosia in casatorie", uneori tradusa si cu "curvie". Acest termen traduce cuvantul grecesc porneia. Unii comentatori cred ca acesta este primul termen dintr-o lista incompleta. Insa nu exista nici o lista in Matei 19:9 (sau in paralela din Mat. 5:32); este doar un singur termen. Nimic din acest text nu ne face sa credem ca porneia este doar primul termen dintr-o lista care nu este specificata. Continutul unei asemenea liste ar fi trebuit sa fie prezent intr-un alt text si apoi folosit aici. Paralelele cu Marcu 10:11-12 si Luca 16:18 nici macar nu mentioneaza porneia ca motiv pentru divort. Dupa parerea mea, acest lucru este o dovada ca nu exista mai multe exceptii decat porneia.

Ce este, deci, porneia? Mai intai, principalul mod de a fi eliberat de sub legamantul marital este moartea partenerului (Rom. 7.1-4). In Vechiul Testament adulterul era pedepsit cu moartea (Lev. 20:10; codurile de legi prezentau de obicei pedepsele maxime, nu pe cele stipulate, in afara de cazul in care acestea erau specificate), care avea drept rezultat libertatea partii ramase de a se recasatori. De aici rezulta ca pedepse mai putin aspre (cum este divortul) erau de asemenea permise, ceea ce ducea, si de aceasta data, la libertatea partenerului de a se recasatori.

Isus a permis divortul ca o alternativa valida la aplicarea pedepsei capitale partenerului care a pacatuit (Mat. 19:9). Iosif a demonstrat, de asemenea, ca aceasta era o aplicatie valida a Levitic 20:10, deoarece Biblia il numeste "neprihanit" pentru ca a dorit sa divorteze de Maria pe ascuns, decat sa o discrediteze sau sa-i doreasca moartea (Mat. 1:18-19). Regula, deci, pare a fi ceva de genul "pacatele [impotriva partenerului tau] care justifica moartea, de asemenea justifica si divortul." Cu alte cuvinte, daca ai pacatuit atat de rau incat partenerul tau ar putea, din punct de vedere legal, sa ceara moartea ta, partenerul tau poate fi, de asemenea, liber sa divorteze, in schimb. Divortul este in mod sigur o aplicatie mult mai induratoare a Leviticului 20:10, in cele mai multe cazuri.

Dupa parerea celor mai multi cercetatori, atat termenul ebraic pentru adulter din Levitic 20:10 (na'aph), cat si porneia (termenul grecesc, n.trad.) au acelasi domeniu semantic, fiecare implicand pacate sexuale crase. Contextul in Levitic 20:10 pare a indica in principal adulterul insa si alte pacate sexuale justifica moartea si pot fi incluse usor in aceasta categorie (de ex., bestialitatea, incestul, Lev. 20).

In plus, Isus nu a creat legi noi si nici nu le-a abolit pe cele vechi (Mat. 5:17-20). Acest lucru ma face sa cred ca Matei 19:9 este o aplicare a Vechiului Testament. Mi se pare ca Levitic 20:10 este candidatul principal pentru legea pe care o aplica Isus aici. Acest lucru ma face sa trag concluzia ca porneia din Matei 19:9 se refera la adulter si la alte pacate sexuale crase, care in Vechiul Testament justifica pedeapsa capitala. Desi putem sa despicam firul in patru vizavi de sensul fiecaruia dintre acesti termeni, ideea este ca aici se au in vedere pacatele sexuale crase ce vizeaza infidelitatea si care justifica divortul.

Astfel, dupa parerea mea, legamantul marital intre credinciosi poate fi intrerupt in mod legitim prin moarte sau prin divortul care are temei biblic. Divortul are temei biblic doar atunci cand in Vechiul Testament, pentru o asemenea fapta, ar fi fost justificata pedeapsa capitala. In zilele noastre aceasta perspectiva poate fi considerata una extrema insa cred ca este una biblica si voi incerca s-o explic mai pe indelete.

1 Corinteni 7:10-17
Divortul mai este justificat din punct de vedere biblic atunci cand un necredincios il paraseste pe un credincios (1 Cor. 7:15), dar nu si in cazul in care un credincios il paraseste pe un necredincios. Am scris mai mult despre aceasta exceptie in alta parte.
Multe biserici permit divortul si in cazul abandonarii iar unii considera lucruri ca abuzul a fi o forma de abandon. Acest lucru poate sau nu sa fie o justificare, in functie de detalii. Oricum, nu cred ca abuzul emotional constituie un motiv pentru divort, nici in Vechiul Testament si nici in Noul Testament.

In cazul abandonarii efective a unui credincios de catre un necredincios, cred ca avem de-a face cu ceea ce Biblia ar considera un divort care exista in realitate chiar daca acesta are autoritate legala sau nu. Acesta este tipul de situatie care ar motiva in mod rezonabil porunca lui Moise referitoare la certificatul de divort, in Deuteronom 24:1-4, text care cred ca este baza pe care Pavel permite recasatoria intr-o asemenea situatie (1 Cor. 7:15). Necredinciosul n-ar trebui sa plece iar credinciosul n-ar trebui sa-l alunge sau sa-l izgoneasca pe necredincios. Insa daca un asemenea pacat este comis de catre necredincios, credinciosul este aparat, primind un certificat de divort de la necredincios.

Dupa divort

Dupa un divort justificat din punct de vedere biblic, amandoua partile se pot recasatori. Nu vad nicaieri in Scriptura interzicerea recasatoriei celui care a provocat divortul. Mai degraba, Biblia pare sa spuna ca un cuplu casatorit este intr-un legamant care poate fi rupt numai in anumite circumstante. O data ce este rupt, amandoi partenerii sunt liberi. O persoana nu poate avea obligatii contractuale fata de alta persoana fara ca cealalta persoana sa aiba aceleasi obligatii contractuale. Doi oameni sunt fie in legamant, fie in afara lui; nu exista o cale de mijloc prin care numai o parte este in legamant.

Oricum, multe divorturi nu sunt justificate biblic. In aceste cazuri, partenerii divortati nu au dreptul sa se recasatoreasca deoarece legamantul nu a fost calcat. Fiecare este sub legamant fata de celalalt, fiind tratati numai ca separati (1 Cor. 7:11).
Separarea este o optiune pacatoasa in cele mai multe cazuri, desi Pavel recunoaste ca uneori se intampla acest lucru. Scenariul descris de Pavel pare a fi un caz in care un cuplu a divortat fara o justificare biblica. Deoarece ei nu au o justificare biblica, ei nu sunt cu adevarat divortati. Prin urmare, singurele lor optiuni sunt separarea continua (pseudo-singuratatea) sau impacarea. Astazi, acest lucru se poate intampla fie prin simpla separare, fie printr-un divort legal, dar fara temei biblic.

Mai departe, din moment ce adulterul justifica divortul si din moment ce recasatoria ilegitima este un adulter, daca unul dintre parteneri se recasatoreste in urma unui divort nejustificat biblic, celalalt partener poate sa-l elibereze de obligatiile legamantului, rupand legamantul in temeiul adulterului. In mod clar aceasta optiune este una pacatoasa, deoarece este provocata de o recasatorie prin care s-a comis adulter.

Partea dificila

Acum ajungem la partea in care voi incerca sa te fac sa iti dai seama cum se aplica aceste principii la situatia ta. Cum am mentionat deja, primul pas ar trebui sa fie pocainta, atat din partea ta, cat si din partea sotului tau.
Daca sotul tau doreste sa se impace cu tine, cred ca ai obligatia biblica de a face o incercare in sensul acesta. Scriptura ii cheama pe soti sa-si iubeasca sotiile (Ef. 5:25) si pe sotii sa-si iubeasca sotii (Tit 2:4). Tu esti sotia lui, deci ai obligatia sa-l iubesti. Stiu ca pare o regula imposibila insa este ceea ce Scriptura invata. Sa speram ca nu este atat de greu ca iubirea vrajmasilor, care de asemenea ne este poruncita (Mat. 5:44).

Practic vorbind, in timp ce iti poate parea imposibil sa-ti iubesti sotul, este adevarat ca alte cupluri au reusit sa se reindragosteasca (pe unele le stiu si eu). Daca ei au reusit, si tu poti sa faci lucrul acesta. Ideea este ca, daca Biblia iti cere sa-ti iubesti sotul, acest lucru este ceva ce poti realiza cu ajutorul Duhului Sfant (1 Cor. 10:13; Gal. 5:22).
De asemenea, tot practic vorbind, a te impaca cu sotul tau ar fi mult mai bine pentru copiii tai. Si chiar daca nu pui atat de mult pret acum pe perspectiva sotului tau, ca tata sunt ferm convins ca daca nu ar trai sub acelasi acoperis cu copiii lui, acest lucru l-ar devasta.
Intrebarea importanta referitoare la impacarea cu sotul tau este daca i-ai spus sau nu de aventura ta. Daca i-ai spus, el va dori, probabil, sa divorteze de tine avand un temei biblic. Desigur, in momentul acesta, probabil asta iti doresti. Daca-i spui, fii sigura ca motivele tale sunt curate. Daca-i spui pur si simplu cu speranta ca el va divorta de tine si daca nu cauti iertarea lui pentru infidelitatea ta fata de el, atunci chiar daca vei obtine in cele din urma divortul pe care il doresti, te vei face vinovata si tu de divort.

Cu privire la iubitul tau, trebuie sa incetezi sa-l mai iubesti, atat fizic, cat si sentimental. Si acest lucru ar putea parea imposibil insa, la fel ca in cazul tuturor poruncilor lui Dumnezeu, Duhul Sfant poate sa-ti dea puterea sa te supui. Daca in cele din urma vei divorta si nu ai incetat sa-l iubesti pe iubitul tau, presupun ca te vei marita cu el. Vei avea justificare biblica pentru acest lucru daca sotul tau divorteaza de tine in temeiul adulterului tau. Insa nu te vei putea recasatori fara sa pacatuiesti, deoarece va trebui inca sa te pocaiesti de faptul ca l-ai iubit pana nu ai fost divortata.
General vorbind, oamenii considera ca este mai usor sa obtii iertarea decat sa nu pacatuiesti, astfel ca fac tot ceea ce vor si se bizuiesc pe iertare. Insa este important sa ne amintim ca nu asta sustine Biblia, ci ca adevarata iertare pretinde o adevarata pocainta. Biblia ne invata ca trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu si ca, daca Il iubim pe Dumnezeu, atunci vom asculta de Dumnezeu. Intr-un sens foarte real, deci, problema ce-ti sta inainte este daca-ti vei sacrifica dorintele de acum de dragul dragostei tale pentru Dumnezeu sau daca vei sacrifica ascultarea de Dumnezeu de dragul dorintelor tale de acum.

Si, desigur, alegerea ta va avea consecinte eterne. Credinciosii isi aduna comori in ceruri atunci cand asculta (Mat. 6:18-21) si nu-si aduna comori atunci cand nu asculta. De aceea Pavel si multi altii de pe paginile Scripturii au dorit sa traiasca vieti atat de nenorocite (1 Cor. 9:14 si mai departe; 15:19). Nu sugerez ca ar trebui sa te resemnezi si sa fii nefericita - departe de mine! Spun ca ar trebui sa-I oferi Duhului Sant o sansa pentru a face din casnicia ta una fericita, iar daca vei intampina si suferinte, vei fi rasplatita pentru ca le-ai indurat.
As adauga ca Dumnezeu este mult mai inclinat sa-si binecuvanteze copiii atunci cand acestia asculta, decat atunci cand acestia sunt neascultatori (Ps. 1). Daca chiar vrei sa fii fericita in viata, atunci cel mai bun pariu al tau ar fi sa urmezi instructiunile lui Dumnezeu despre cum poti sa fii fericita. A cauta fericirea intr-o alta casnicie poate parea o dorinta nevinovata insa nu este ceea ce Dumnezeu porunceste. Cu alte cuvinte, a urma sfatul lumii poate sa te faca fericita pentru o vreme (Evr. 11:25) insa nu te va implini pe viata.
Raspuns de Ra McLaughlin

Tradus de Tiberiu Pop