Copilul sfintit prin parintele credincios este mantuit ? - de Daniel Timotei

Continuare din pagina de Resurse

Biblia este împotriva căsătoriei care nu se face în Domnul. Nu este bine să ne înjugăm la un jug nepotrivit. Aşadar, nu suntem îndemnaţi de Scriptură în a ne căsători cu cei din lume în vederea salvării acestora de la moartea veşnică. Poate un om mântui un alt om? Nicidecum. Dacă soţul/soţia nu e mântuită prin partenerul de viaţă credincios, tot la fel nici copilul nu e mântuit prin părinţi.

Şi … totuşi la ce se referă Apostolul când vorbeşte despre sfinţenia transmisă copilului prin părintele credincios? Am găsit la mulţi teologi ideea prin care Apostolul face o antiteză cu Legea lui Moise. La această idee subscriu şi eu. Legea a obligat pe bărbaţi să-şi îndepărteze nu doar soţiile străine, ci chiar copiii care au rezultat din căsătoriile mixte (Ezra 10 :11).

Pasajul din Corinteni spune simplu: copiii sunt sfinţiţi prin relaţia lor cu părintele credincios şi din cauza aceasta nu trebuiesc îndepărtaţi. Printre corinteni erau multe cazuri de creştini uniţi prin căsătorie, cu păgâni. Pavel spune că atunci când necredinciosul vrea să locuiască cu femeia credincioasă, ea trebuie să continue să locuiască împreună cu soţul ei.

Foarte mulţi creştini din secolul I, cu precădere cei din Corint, socoteau că intrând în poporul lui Dumnezeu, trebuie să se separe de cei care nu sunt credincioşi, fie soţul/soţia sau chiar copiii. Apostolul le spune clar acestora: fiecare trebuie să rămână în starea în care a fost când l-a chemat Domnul Hristos (cine era căsătorit trebuie să rămână aşa, cine era rob trebuia să rămână rob 1 Cor. 7:17-21) ce s-ar fi întâmplat dacă toţi câţi se pocăiau divorţau de soţii necredincioşi ? Domnul Isus ar fi avut o biserică de divortaţi.

Apostolul decelează faptul că necredincioşii şi copiii proveniţi din căsnicia cu un necredincios sunt sfinţiţi, adică ei nu sunt nişte spurcaţi, nu trebuiesc îndepărtaţi, ci prin relaţia ce o au cu ei, aceştia se sfinţesc. Legătura pe care soţia o continuă cu soţul este sfinţită prin caracterul persoanei credincioase, aidoma este şi în relaţia cu copilul. Teologul, pe nume Vine, când abordează problema de faţă afirmă următorul lucru: “Ei primesc influenţa spirituală ce are potenţialul de a-l conduce la mântuirea propriu-zisă”. Sfinţirea copilului are de-a face cu cadrul creştin de care beneficiază copilul care se naşte dintr-un părinte credincios. În sensul acesta concluzionez, afirmând faptul că, în modul acesta sunt sfinţiţi copiii. Sunt sfinţi, puşi de-o-parte, în ce priveşte oportunitatea pe care o au prin credinţa în Hristos a cel puţin unuia dintre părinţi. Sunt sfinţi, diferiţi, puşi de-o-parte faţă de alţii care nu au privilegiul de a avea un părinte aparţinând poporului lui Dumnezeu.

Preluat din revista Pasi