Continuare din pagina de Resurse...Importanta vietii familiei in societate si in biserica cu greu poate fi exagerata. O, cat de importanta este viata familiei in dezvoltarea personalitatii unui copil! Si nu numai in dezvoltarea copilasilor - ci experienta vietii de acasa determina, de asemenea, rodnicia vietilor sotilor si ale sotiilor. Ne dorim un camin fericit si o familie care sa aiba un scop si o misiune. Iar mesajul meu de astazi este acela ca domnia lui Isus Hristos este singura temelie durabila care poate sa tina un asemenea camin. A te increde in Hristos ca Mantuitor, a te preda Lui ca Domn si a orienta toate relatiile din familia ta inspre El, lucrul acesta transforma caminul intr-un mic rai pe pamant. Si chiar daca unul dintre membrii familiei tale nu este credincios, exista mai mult har si putere pentru dragostea ta sub domnia lui Isus decat in oricare alta parte. El este de mare pret ca temelie a familiei.
Ceea ce doresc sa fac in aceasta dimineata vizavi de textul nostru din Efeseni 5 este sa scot o idee principala pe care sa o ilustrez apoi, pe scurt, in relatia dintre sot si sotie. Ideea principala este aceasta: viata familiei crestine este o lucrare a Duhului lui Dumnezeu in vietile celor care fac totul de dragul lui Hristos.Efeseni 5:21-6:9 este un text destul de familiar. Vorbeste despre sotii si soti, despre copii si parinti si despre sclavi si stapani. Acestea erau cele trei tipuri de relatii ce predominau intr-o gospodarie tipica din acea vreme, fiind asadar nevoie ca ele sa fie reglementate. Pavel raspundea la intrebarea: ce schimbari apar intr-o familie atunci cand membrii ei devin crestini? Insasi prezenta unui asemenea text in Noul Testament (mai sunt multe altele: Col. 3:18-4:1; 1 Petru 2:18-3:7; Tit 2:4-10) arata faptul ca Dumnezeu nu este indiferent cu privire la concesiile mutuale obisnuite care au loc in viata de familie. Daca Hristos este Domnul nostru, El este Domn peste fiecare aspect al vietii tale cotidiene.Insa ceea ce nu se cunoaste prea bine cu privire la acest text este contextul in care Pavel il asaza. Priviti inapoi la versetul 15: "Luati seama, deci, sa umblati cu bagare de seama, nu ca niste neintelepti, ci ca niste intelepti. Rascumparati vremea, caci zilele sunt rele. De aceea, nu fiti nepriceputi, ci intelegeti care este voia Domnului. Nu va imbatati de vin, aceasta este destrabalare. Dimpotriva, fiti plini de Duh. ..." Apoi urmeaza o serie de propozitii care ne spun care este efectul umplerii cu Duhul lui Dumnezeu: "Vorbiti intre voi cu psalmi, cu cantari de lauda si cu cantari duhovnicesti, si cantati si aduceti din toata inima lauda Domnului. Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Hristos. " Apoi insa majoritatea versiunilor englezesti (si cele romanesti, n.trad.) fac ceva ce cu greu ne lasa sa vedem intentia lui Pavel. Ele pun un punct sau un punct si virgula dupa versetul 20 si traduc versetul 21: "Supuneti-va unii altora in frica lui Hristos. " Insa in original, "supuneti-va" nu formeaza o noua propozitie sau nu este un verb principal. Este un participiu din seria participiilor "vorbind", "cantand", "aducand lauda", "multumind". Cu alte cuvinte, versetul 21 este, alaturi de versetele 19-20, o explicatie a ce inseamna sa fii plin de Duhul, din versetul 18. Literal, pasajul spune, deci: "Fiti plini de Duhul, vorbind unii cu altii cu psalmi, cu cantari de lauda si cu cantari duhovnicesti, cantand si aducand din toata inima lauda Domnului, multumind totdeauna lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Hristos si fiind supusi unii altora in frica lui Hristos. " Scopul versetelor 19-21 este acela de a enumera lucrurile care se intampla atunci cand sunteti plini de Duhul Sfant. In versetul 19 inimile voastre se revarsa in cantare unul catre celalalt si catre Domnul. Versetul 20 spune ca multumirea se afla in centrul acestor cantece revarsate din inima. Iar versetul 21 spune ca atunci cand sunteti umpluti de Duhul, va supuneti unii altora.
Cand Duhul Sfant are controlul deplin asupra vietii tale, atunci inima ta se revarsa intr-un cantec de multumire si inima ta se supune cu smerenie in slujba celor din jurul tau. A te supune cuiva este opusul starii de razvratire, manat de un sens al superioritatii sau de sentimentul ca esti prea bun ca sa te smeresti si sa ajuti atunci cand cineva iti cere un serviciu. Este ceea ce vrea sa spuna Pavel in Efeseni 4:1-2 prin: "Sa va purtati intr-un chip vrednic de chemarea pe care ati primit-o, cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga rabdare; ingaduiti-va unii pe altii in dragoste. " Iar in Romani 15:2, "Fiecare din noi sa placa aproapelui, in ce este bine, in vederea zidirii altora." Si Romani 12:10, "In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia." Si Filipeni 2:3, "Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci in smerenie fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi." Acest gen de smerenie si disponibilitate pentru a sluji mai degraba decat a fi slujit, pentru a da cinste mai degraba decat a ti se da cinste este o roada a Duhului. Si atunci cand suntem plini de Duhul ne vom supune unii altora in felul acesta. Aceasta este legatura dintre versetele 18 si 21.Insa acum apare legatura cruciala cu viata de familie. Versetele de la 22 incolo sunt in mod clar o extensie si o aplicare a principiului din versetul 21. Cunoastem lucrul acesta in principal din gramatica textului. Porunca din versetul 22, "Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri," nu are verb in original. Spune simplu, "Nevestelor, sotilor vostri." Lucrul acesta inseamna ca ideea este o continuare a versetului 21. Astfel, cursul ideii de la versetul 18 la 22 ar fi: "Fiti plini de Duhul ... supunandu-va unii altora in frica lui Hristos: nevestele, sotilor vostri, ca Domnului."
Asadar, acum ar trebui sa fie evident unde ajung cu ideea mea principala: viata familiei crestine este o lucrare a Duhului lui Dumnezeu. Supunerea unei sotii fata de sotul sau si dragostea unui sot fata de sotia sa (vs. 22-23), ascultarea copiilor si cresterea lor de catre parinti (6:1-4), ascultarea slujitorilor si toleranta stapanilor (6:5-9), toate acestea sunt expresii ale principiului din 5:21: "supuneti-va unii altora in frica lui Hristos." Iar aceasta supunere din versetul 21 este o descriere a modului in care actioneaza oamenii atunci cand sunt plini de Duhul Sfant (v. 18). Prin urmare, intreaga viata a familiei este o lucrare a Duhului lui Dumnezeu.
Insa ideea mea principala mai are o parte. Ea spune: "Viata familiei crestine este o lucrare a Duhului lui Dumnezeu in vietile celor care fac totul de dragul lui Hristos." Chiar daca Duhul lui Dumnezeu are libertatea de a se manifesta acolo unde El doreste, exista o legatura stabilita de Dumnezeu intre supunerea fata de Hristos ca Domn si lucrarea Duhului. Pavel a spus in 1 Corinteni 12:3, "Nimeni, daca vorbeste prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: 'Isus sa fie anatema!' Si nimeni nu poate zice: 'Isus este Domnul' decat prin Duhul Sfant." Oriunde o persoana se pleaca in umilinta sub domnia lui Hristos, acolo Duhul lui Dumnezeu este la lucru. Aceasta este misiunea Duhului, de a-L proslavi pe Isus Hristos. Isus a spus in Ioan 16:14 ca atunci cand va veni Duhul, "El Ma va proslavi." Asadar, atunci cand suntem plini de Duhul suntem indragostiti de slava lui Hristos si ne plecam cu placere inaintea lui ca Domn. Sau, s-o spunem altfel, daca dorim sa vedem pe Duhul lui Dumnezeu transformand viata familiei noastre, atunci trebuie sa ne predam total lui Isus ca Domn si sa facem din fiecare activitate a vietii noastre cotidiene o jertfa de lauda la adresa Lui. Atunci cand Duhul domneste in viata ta, faci totul cu gandul de a-L cinsti pe Hristos. Si in felul acesta Isus devine temelia, punctul de focalizare si scopul familiei, iar viata caminului este transformata.Observati cum reiese acest lucru din text. Dupa ce ni se porunceste, in versetul 18, sa fim plini de Duhul, aproape fiecare verset care urmeaza pana la 6:9 arata faptul ca lucrarea Duhului este aceea de a-L proslavi pe Hristos si de a orienta toata viata (in special viata de familie) spre El. Haideti sa urmarim ideea lui Pavel. Mai intai, in versetul 19, Duhul produce cantece pentru Isus. In versetul 20 El produce multumire catre Dumnezeu, in Numele Domnului Isus. Apoi, in versetul 21, El produce supunere in frica lui Hristos. In versetul 22 sotiile se supun sotilor ca Domnului. In versetul 25 sotii isi iubesc sotiile cum a iubit Hristos Biserica. In 6:1 copiii asculta de parintii lor in Domnul. In versetul 4 parintii isi cresc copiii in mustrarea si invatatura Domnului. In versetul 5 sclavii asculta de stapanii lor pamantesti din toata inima, ca de Hristos. Iar in versetul 9 stapanii se feresc de amenintari deoarece au si ei un Stapan in ceruri. Cand o familie este plina de Duhul, orice lucru este orientat inspre Hristos. Viata familiei crestine este o lucrare a Duhului lui Dumnezeu in vietile celor care fac totul de dragul lui Hristos. Aceasta este ideea principala.
Acum as dori sa ne uitam pe scurt la doua dintre aplicatiile pe care Pavel i le face acestui adevar in textul nostru: mai intai, un cuvant pentru soti, apoi unul pentru sotii, iar apoi, in incheiere, o provocare pentru noi toti de a fi umpluti de Duhul, supunandu-ne domniei lui Hristos, de dragul familiilor noastre. Cuvantul pentru soti este acesta: Fiti plini de Duhul! Supuneti-va domniei lui Hristos! Apoi recunoasteti urmatorul lucru: calitatea de cap al familiei incredintata voua de catre Dumnezeu trebuie sa se exercite in dragoste, dupa modelul dragostei lui Hristos fata de Biserica. Cred ca multi oameni gresesc astazi spunand ca, deoarece in versetul 21 este invatata supunerea reciproca a tuturor credinciosilor unul fata de altul, nu mai exista nici o distinctie intre rolurile sotului si al sotiei. Insa textul pur si simplu nu ne permite o asemenea interpretare. Versetele 22-33 prezinta formele specifice pe care trebuie sa le ia supunerea si ascultarea sotilor si sotiilor. Iar acestea nu sunt la fel. Sotia este comparata cu Biserica, sotul este comparat cu Hristos. Sotul este comparat cu capul, sotia este comparata cu trupul (v. 28). Daca tot ceea ce ar fi dorit Pavel sa spuna ar fi fost: "Supuneti-va unii altora!" ar fi putut sa renunte la versetele 22-33. Insa cunoastem din alte epistole pe care le-a scris (1 Cor. 11, 1 Tim. 2) ca Pavel vede in ordinea creata o distinctie pusa de Dumnezeu intre barbat si femeie, distinctie care face din calitatea de cap si conducator al barbatului in casnicie ceva potrivit si minunat.Insa ceea ce accentueaza Pavel aici in Efeseni 5:25-33 este ca sotii ar trebui sa fie plini de Duhul Sfant, dornici sa-L proslaveasca pe Isus Hristos si, astfel, gata sa-si potriveasca calitatea de conducatori dupa cea a lui Hristos. Hristos si-a indeplinit slujba de cap sau conducator al ucenicilor printr-o slujire pana la sacrificiu. Isus nu a incetat sa mai fie conducatorul ucenicilor atunci cand s-a aplecat sa le spele picioarele (Ioan 13:13-15). Iar atunci cand atarna pe cruce, ca cel de pe urma om, de dragul miresei Sale, Biserica, El n-a fost mai putin capul ei. Vai de sotii care cred ca barbatia lor pretinde din partea lor o atitudine dominanta, care sa emita pretentii sotiilor lor. Aceasta nu caracterizeaza un cap in asemanare cu Hristos, ci un bataus copilaros.Insa ideea secundara care reiese din acest text, vizavi de soti, este la fel de importanta astazi ca si ideea principala, anume ca tu trebuie sa fii conducatorul si capul casei tale sub autoritatea lui Hristos. Nu lasa ca retorica feminismului contemporan sa te faca sa gandesti ca a fi conducator in familie, dupa modelul lui Hristos, este ceva nepotrivit. Este lucrul de care caminele noastre au nevoie mai mult decat orice. Sotilor, dincolo de toata docilitatea, slujirea si supunerea fata de nevoile si dorintele cele mai adanci ale sotiilor voastre, voi sunteti capul, conducatorul. Ce vreau sa spun este ca tu esti cel care ar trebui sa iei initiativa in lucrurile Duhului, tu esti cel care ar trebui sa-ti conduci familia in rugaciune, in studiul Cuvantului lui Dumnezeu si in inchinare; tu esti cel care trebuie sa iei initiativa in a oferi familiei o viziune a sensului si a misiunii ei; tu esti cel care ar trebui sa iei initiativa in modelarea structurii morale a caminului si in administrarea pacii si a bucuriei lui. Inca n-am intalnit o sotie care sa fie deranjata sub o asemenea conducere dupa modelul lui Hristos. Insa cunosc o sumedenie de femei care nu au fericire in viata, deoarece sotii lor nu au viziune morala, nu au o conceptie spirituala cu privire la destinul familiei si, prin urmare, nici o dorinta de a conduce pe cineva spre o directie anume.
Ati vazut reclama la tigarile Camel? Aceea cu acel macho cu parul cret, cu fata bronzata, plin de muschi si cu o tigara atarnata in coltul gurii? Cuvintele de pe afis sunt: "Unde e locul unui barbat." (Reclama vorbeste nu doar de un loc anume, ci si de un mod de a fi, n.trad.). Stiti ce ma rog atunci cand ma gandesc la aceasta reclama? Ma rog ca biserica noastra (biserica baptista Bethlehem) sa fie plina de oameni care, atunci cand vad reclama, sa spuna: "Scuteste-ma cu minciunile astea!"- oameni care stiu ca locul lor ca barbati este pe genunchi, alaturi de sotiile lor, conducandu-le in rugaciune. Locul unui barbat este alaturi de copiii lui, conducandu-i in inchinare si rugaciune. Locul unui barbat este pe scaunul de sofer, conducandu-si familia la casa lui Dumnezeu. Locul unui barbat este singur cu Dumnezeu, dis-de-dimineata, cautand viziune si directie pentru familie. Barbati, va provoc in numele lui Isus Hristos, Regele nostru, sa fiti la locul vostru!
Acum un scurt cuvant pentru sotii. In contextul sau, Efeseni 5:22 spune: daca sunteti pline de Duhul si supuse domniei lui Hristos, atunci veti fi supuse sotilor vostri ca Domnului. Acea scurta expresie, "ca Domnului", are doua implicatii. Una este aceea ca loialitatea suprema a femeii este fata de Domnul Isus si ca orice loialitate fata de ceilalti este subordonata si deriva din aceasta. Cealalta implicatie este aceea ca, prin urmare, loialitatea in supunere fata de ceilalti este limitata de voia revelata a lui Hristos. Asta inseamna ca forma pe care o ia supunerea unei sotii va diferi in functie de calitatea conducerii sotului sau.Daca sotul este un barbat evlavios care are o viziune biblica pentru familie, conducand-o in lucrurile duhovnicesti, atunci o femeie evlavioasa se va bucura sub aceasta conducere si il va sprijini in ea. Nu se va simti zdrobita sub aceasta conducere, asa cum nici ucenicii nu se simt zdrobiti sub conducerea lui Isus. Daca ea va crede ca viziunea lui nu este corecta sau ca directia pe care o da nu este biblica, ea nu va sta muta, ci va ridica semne de intrebare intr-un spirit blajin, putand adesea sa-i pazeasca piciorul de alunecare. Deoarece calitatea de cap a sotului nu inseamna infailibilitate sau refuzul de a se corecta. La fel cum nici implicarea sotiei in a modela directia familiei nu implica nesupunere.Insa daca o femeie crestina este casatorita cu un barbat care nu ofera nici o viziune, nici o directie morala, nu ia nici o initiativa in ce priveste lucrurile duhovnicesti, atunci forma supunerii ei va fi diferita. Sub domnia lui Hristos ea nu va fi partasa cu sotul ei la pacat, chiar daca el doreste lucrul acesta. Iar acolo unde va putea, ea va oferi o viziune spirituala si o directie morala copiilor ei. Insa chiar si in aceasta situatie ea nu va trebui sa arate un spirit dominant si plin de sine. Chiar si atunci cand ea trebuie, de dragul lui Hristos, sa faca un lucru cu care sotul ei nu este de acord, ea poate sa explice intr-un duh bland si linistit ca nu doreste sa-i fie impotrivitoare, insa ii este loiala lui Hristos. Chiar si in aceasta situatie, ea nu trebuie sa-i predice. In adancul fiintei sale el se simte ingrozitor de vinovat ca nu-si asuma conducerea morala a familiei. Trebuie sa-i oferi spatiu si in tacere sa-l castigi prin dragostea ta puternica si jertfitoare (1 Petru 3:1-6).
In concluzie, exista un model stabilit de Dumnezeu cu privire la conducere si supunere, la conducere si la o sustinere cu bucurie a acestei conduceri. A fost conceput de catre Dumnezeu si descoperit noua, pentru ca sa putem gasi fericirea in camin si o misiune cu un scop bine definit al familiei noastre. Este lucrarea Duhului lui Dumnezeu in vietile celor care fac totul de dragul lui Hristos. Asadar, intrebarea pentru tine care doresti un camin fericit, o misiune cu un scop bine definit si un destin pentru familia ta este: esti tu plin de Duhul lui Dumnezeu si supus domniei lui Hristos?
Tradus de Tiberiu Pop
Tradus de Tiberiu Pop
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu