Continuare din Revista presei pentru familieAceastă formă de educaţie se bazează pe curiozitatea înnăscută a copiilor. Copiii sunt curioşi şi dornici să afle cât mai multe despre lumea care îi înconjoară. Sunt activi şi caută să înţeleagă lumea în care trăiesc. Această atitudine trebuie încurajată şi exploatată.
De ce acasă?
Există mai multe motive pentru care părinţii aleg educaţia la domiciliu, în locul educaţiei instituţionalizate, printre care se numără: mediul şi anturajul din şcolile de stat sau publice, nivelul scăzut de pregătire academică pe care aceste şcoli îl oferă, considerente religioase sau morale.
Învăţământul de stat se concentrează pe transmiterea unor informaţii, pe acumularea unor cunoştinţe. Din ce în ce mai puţin se pune accentul pe educarea copiilor, ca şi proces al devenirii, al transformării lor în nişte tineri maturi, instruiţi şi capabili de a lua decizii responsabile. În plus, impunerea unei programe de învăţământ de către stat nu încurajează dezvoltarea individuală a fiecărui elev, ignorând înclinaţiile lui naturale către anumite domenii şi activităţi.
Mulţi creştini din lumea întreagă aleg să îşi educe copiii acasă, pentru a le da o educaţie bazată pe principiile Cuvântului lui Dumnezeu, departe de influenţele unei lumi din ce în ce mai decăzute din punct de vedere moral, în care nici profesorii nu mai sunt exemple pentru elevi.
Homeschooling legal în România?
În majoritatea ţărilor civilizate (SUA, Canada, Australia, Franţa, Spania, Italia, Elveţia, Marea Britanie, Cehia, Ungaria, Slovenia, Israel, etc.) educaţia la domiciliu este perfect legală, explicit menţionată în lege.
În România, educaţia la domiciliu era menţionată de lege ca formă alternativă de învăţământ înainte de naţionalizarea învăţământului făcută de regimul comunist în 1948.
După anii ‘90, tendinţele etatiste şi totalitare în această privinţă au continuat însă. Prin urmare, această formă alternativă de educaţie nu a mai fost menţionată de legea învăţământului.
În acest moment totuşi, se poate practica homeschooling-ul şi în România, datorită unei portiţe în lege. Aceasta permite ca un copil să fie educat în afara României, într-o şcoală care oferă toate actele necesare, emise oficial de către statul respectiv şi recunoscute de către statul român. Costurile se ridică la câteva sute de dolari pe an. Copiii se pot transfera în sistemul românesc de învăţământ oricând în timpul şcolii.
Concluzie
Mai este mult de discutat pe baza acestui subiect: există forme diferite de homeschooling, condiţii diferite de la un stat la altul, prin care se caută prevenirea abuzurilor asupra copiilor. Un părinte se poate ocupa de educaţia unui singur copil sau a unui grup format din copiii mai multor familii. De asemenea, se pot angaja unul sau mai mulţi profesori care să vină acasă şi să predea diferitele materii.
Bineînţeles, unul din cele mai importante aspecte este investirea timpului: unul din părinţi ar trebui să fie casnic, sau să lucreze de acasă. În plus, pe măsură ce copilul creşte, părintele va trebui să dedice tot mai mult timp cercetării în prealabil a materiilor studiate, pregătindu-se pentru “orele de curs”.
În ceea ce priveşte adoptarea unei legi explicite care să recunoască educaţia la domiciliu ca şi formă alternativă de educaţie şi în România, susţinătorii homeschooling-ului din ţara noastră fac demersuri şi au speranţa că în curând cel puţin un politician li se va alătura.
Homeschooling-ul, educaţia la domiciliu, pare să fie soluţia viitorului pentru educarea copiilor din familiile creştine care de-abia se întemeiază.
Sursa Revista Impuls
De ce acasă?
Există mai multe motive pentru care părinţii aleg educaţia la domiciliu, în locul educaţiei instituţionalizate, printre care se numără: mediul şi anturajul din şcolile de stat sau publice, nivelul scăzut de pregătire academică pe care aceste şcoli îl oferă, considerente religioase sau morale.
Învăţământul de stat se concentrează pe transmiterea unor informaţii, pe acumularea unor cunoştinţe. Din ce în ce mai puţin se pune accentul pe educarea copiilor, ca şi proces al devenirii, al transformării lor în nişte tineri maturi, instruiţi şi capabili de a lua decizii responsabile. În plus, impunerea unei programe de învăţământ de către stat nu încurajează dezvoltarea individuală a fiecărui elev, ignorând înclinaţiile lui naturale către anumite domenii şi activităţi.
Mulţi creştini din lumea întreagă aleg să îşi educe copiii acasă, pentru a le da o educaţie bazată pe principiile Cuvântului lui Dumnezeu, departe de influenţele unei lumi din ce în ce mai decăzute din punct de vedere moral, în care nici profesorii nu mai sunt exemple pentru elevi.
Homeschooling legal în România?
În majoritatea ţărilor civilizate (SUA, Canada, Australia, Franţa, Spania, Italia, Elveţia, Marea Britanie, Cehia, Ungaria, Slovenia, Israel, etc.) educaţia la domiciliu este perfect legală, explicit menţionată în lege.
În România, educaţia la domiciliu era menţionată de lege ca formă alternativă de învăţământ înainte de naţionalizarea învăţământului făcută de regimul comunist în 1948.
După anii ‘90, tendinţele etatiste şi totalitare în această privinţă au continuat însă. Prin urmare, această formă alternativă de educaţie nu a mai fost menţionată de legea învăţământului.
În acest moment totuşi, se poate practica homeschooling-ul şi în România, datorită unei portiţe în lege. Aceasta permite ca un copil să fie educat în afara României, într-o şcoală care oferă toate actele necesare, emise oficial de către statul respectiv şi recunoscute de către statul român. Costurile se ridică la câteva sute de dolari pe an. Copiii se pot transfera în sistemul românesc de învăţământ oricând în timpul şcolii.
Concluzie
Mai este mult de discutat pe baza acestui subiect: există forme diferite de homeschooling, condiţii diferite de la un stat la altul, prin care se caută prevenirea abuzurilor asupra copiilor. Un părinte se poate ocupa de educaţia unui singur copil sau a unui grup format din copiii mai multor familii. De asemenea, se pot angaja unul sau mai mulţi profesori care să vină acasă şi să predea diferitele materii.
Bineînţeles, unul din cele mai importante aspecte este investirea timpului: unul din părinţi ar trebui să fie casnic, sau să lucreze de acasă. În plus, pe măsură ce copilul creşte, părintele va trebui să dedice tot mai mult timp cercetării în prealabil a materiilor studiate, pregătindu-se pentru “orele de curs”.
În ceea ce priveşte adoptarea unei legi explicite care să recunoască educaţia la domiciliu ca şi formă alternativă de educaţie şi în România, susţinătorii homeschooling-ului din ţara noastră fac demersuri şi au speranţa că în curând cel puţin un politician li se va alătura.
Homeschooling-ul, educaţia la domiciliu, pare să fie soluţia viitorului pentru educarea copiilor din familiile creştine care de-abia se întemeiază.
Sursa Revista Impuls
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu