Cand privirea tatalui s-a intalnit cu a mea, a venit sa vorbeasca cu mine.
„Cum merg lucrurile?“ am intrebat, cunoscand deja raspunsul.
„Sincer sa fiu, Robert, destul de greu. Copiii mei par sa se fi impacat cu idea plecarii mele, dar este realmente greu pentru Sharon – si pentru mine“.
Dupa ce am vorbit despre toate provocarile care stateau inainte atat pentru el cat si pentru familia lui, l-am intrebat daca n-ar vrea sa impartaseasca cateva din gandurile sale impreuna cu mine pe hartie. „Acum ca esti in fata acestei despartiri, ce-ti va lipsi cel mai mult legat de familia ta?“ In mod normal nu i-as fi pus o asemenea intrebare potential dureroasa, dar stiam ca el era deja un jurnalist avid. Poate ca aceasta descarcare l-ar fi ajutat.
Saptamana urmatoare a trecut pe la biroul meu in drumul lui afara din oras ca sa-mi lase paginile pe care le-a scris. Primele pagini cu gandurile lui se ocupau de unele regrete pe care stia ca le va infrunta cu privire la copiii lui. Dar apoi a scris despre sotia lui.
Daca as fi fost mai cumpatat cu slujba mea de zburator, atunci as fi avut mult mai multe minute de petrecut cu Sharon decat am acum in stoc. Credeam ca ceea ce faceam era important, si era, dar cele mai multe lucruri pe care le-am facut puteau sa mai astepte pana maine, si as fi putut sa vin acasa doar ca sa fiu cu ea. Economiseam timp sa fac aceasta prin a face cariera, dar am ajuns atat de departe in cariera mea, incat m-am trezit in partea cealalta, plecand tocmai cand venisem sa incep. Proasta alegere sa-mi pierd timpul departe de perechea pe care a ales-o Dumnezeu pentru mine.
Munca este importanta, dar nu m-am gandit niciodata nici o clipa ca ar fi trebuit sa stau mai mult timp la serviciu. Dimpotriva, m-am gandit de nenumarate ori ca ar fi trebuit sa stau mai mult timp acasa. Daca as fi ajutat mai mult la pregatirea cinei, atunci Sharon n-ar fi gandit niciodata ca ea este singura bucatareasa a familiei noastre. Daca as fi facut de mai multe ori baie copiilor, atunci Sharon n-ar fi crezut ca ea este sefa baii. Daca as fi mers cu ea la bacanie, ea n-ar fi trebuit sa ghiceasca ce mancaruri mi-ar place cel mai mult sa mananc.
Am fost prea ocupat sau prea nehotarat sa merg cu ea. Am fi putut sa ne distram de minune, alegand lucruri impreuna si incercand lucruri noi, dar ea capatase o rutina de a merge, si eu capatasem o rutina de a ma eschiva de la aceasta cum puteam.
Era ciudat ca in timpul misiunilor temporare obligatorii, eu trebuia sa merg la bacanie, sa-mi spal hainele si sa gatesc pentru mine.
Imi faceam timp sa fac aceste lucruri pentru ca trebuia sa fie facute de mine. Ele trebuia sa fie facute si acasa, dar rareori investeam timp sa fac aceleasi lucruri necesare impreuna cu sotia mea. Acela ar fi putut fi un timp pretios impreuna, dar am pierdut sansa de a petrece timp cu ea. Acum, cand privesc inainte, aceste decizii de a nu lipsi de langa ea sunt de-a dreptul prostesti.
Trebuie sa stiti ca tipul care a scris aceste cuvinte nu este acel cartof de canapea stereotipic care sta intr-un maiou slinos, ragaind in fata televizorului. Cei mai multi oameni ar considera ca este un sot, un tata si un lider crestin model. Cu toate acestea, acum cand este in fata despartirii temporare de sotia sa, el este plin de regrete. Fara nici un efort, el poate sa spuna repede un numar de lucruri pe care ar fi dorit sa le faca altfel in casnicia lui. Si am o presimtire ca atunci cand se va intoarce din misiunea lui de un an peste ocean, el va fi un client obisnuit al supermarket-ului local.
Din nefericire, multi soti si sotii nu au niciodata „luxul“ unei despartiri temporare prelungite ca sa-si reordoneze prioritatile. In schimb, ei sunt panditi de boala, de divort, sau de moarte si sunt lasati sa-si petreaca restul vietii lor inecandu-se intr-o mare de „daca as“:
Daca i-as fi spus mai des cat de mult il iubesc.
Daca am fi mers impreuna in excursia aceea.
Daca as fi spus nu la aventura aceea.
Daca as fi ales s-o iert.
Daca l-as fi ridicat in loc sa-l trag mereu in jos.
Daca as putea sa-mi retrag acele cuvinte dureroase.
Daca n-am fi divortat.
Oricum, eu cred ca una din caile de a micsora durerea despartirii inevitabile de perechea noastra pe care noi toti o vom experimenta este sa inlaturam cat mai multe regrete posibil. In acest capitol vom analiza patru hotarari importante care te vor ajuta sa experimentezi o casnicie fara regrete.
1. REFUZA SA DIVORTEZI.
Intr-un studiu pe care l-am condus cu oamenii din biserica mea despre regrete in viata, divortul a fost in capul listei regretelor pe care ei le-au avut in casniciile lor. De ce? Multi dintre ei au realizat ca divortul (si chiar recasatoria) n-a rezolvat problemele; doar a creat unele noi.
De aceea sunt convins ca cea mai fundamentala hotarare pe care o putem lua ca sa experimentam o casnicie fara regrete este sa ramanem cu perechea noastra.
Perechea noastra este croita de Dumnezeu sa ne completeze, nu sa ne imite.
Cateodata deschid dulapul meu si descopar ca ciorapii mei au fost imperecheati nepotrivit sau ca uscatorul in mod misterios a trimis un ciorap in zona crepusculara, ca sa nu mai fie vazut niciodata. Am o intreaga colectie de ciorapi desperecheati in dulapul meu care si-au pierdut perechile. A imperechea corect ciorapii este o adevarata provocare pentru mine pentru ca am asa de multi ciorapi de diferite culori si materiale. Insa, daca as fi avut doar o singura pereche de ciorapi, n-ar fi fost prea greu sa-i tin impreuna.
Cand Dumnezeu i-a creat pe Adam si pe Eva, nu existau piese de schimb. El i-a creat „parte barbateasca si parte femeiasca“, nu „parti barbatesti si parti femeiesti“. Nu Adam, Eva, Jack, Janet, Steve, sau Laura, in caz ca lucrurile n-au mers bine intre cei din Primul Cuplu. Nu, Adam si Eva au fost creati unul pentru celalalt.
Dumnezeu i-a promis lui Adam ca va face „un ajutor potrivit pentru el“ (Geneza 2:18). Cuvantul tradus cu „potrivit“ ar putea fi tradus cu „opus“. Planul lui Dumnezeu a fost ca prima femeie sa completeze, nu sa duplice, primul barbat. Insusirile lor, tempera-mentele lor, nevoile lor urmau sa se echilibreze unele pe altele. Si asa a „construit-o“ Dumnezeu pe Eva (aceasta inseamna cuvantul ebraic tradus cu „facut-o“ in Geneza 2:22) dupa niste specificatii foarte precise. Dat fiind prestiinta lui Dumnezeu, eu cred ca Dumnezeu l-a creat si pe Adam ca s-o completeze pe viitoarea lui sotie, Eva.
Iti privesti tu perechea ca pe unica creatie a lui Dumnezeu pentru tine si numai pentru tine? Intelegi tu ca nu este nimeni acolo mai potrivit sa implineasca nevoile tale decat acel sot sau acea sotie care traieste sub acoperisul tau? Numai cand vei aprecia cu adevarat lucrarea lui Dumnezeu de a-l crea la comanda pe partenerul tau de viata, atunci problema uneori intunecata a divortului va deveni mai clara.
Toate relatiile de casatorie sunt orchestrate de Dumnezeu.
Evident ca Dumnezeu a aranjat unirea dintre Adam si Eva. Moise ne spune ca Dumnezeu „a adus-o [pe Eva] la om“ (Geneza 2:22). Asa cum Dumnezeu i-a unit impreuna pe Adam si pe Eva, El lucreaza inca sa aduca impreuna barbati si femei astazi.
As vrea sa amintesc setul unic de imprejurari pe care Dumnezeu le-a folosit ca sa ne aduca pe sotia mea si pe mine impreuna. Amy locuia in Illinois si eu locuiam in Texas cand eram in clasa a VI-a. In vara aceea, tatalui lui Amy i s-au dat doua alternative: sa ramana in Illinois sau sa se transfere in Texas. El a ales Texas. Au cumparat o casa la o strada dincolo de casa parintilor mei. Aceasta insemna ca Amy si cu mine urma sa mergem la aceeasi scoala elementara. Erau cateva clase de matematica de-a VII-a diferite, dar Amy a ajuns in clasa mea. Erau treizeci de locuri in clasa. Ei i s-a dat locul din fata mea.
Ghici ce s-a intamplat? Din „intamplare“ eu am fost prima persoana pe care a cunoscut-o in prima ei zi de scoala. Si din posibilitatile fara numar de aranjare a orelor intr-o scoala cu trei mii de elevi, noi am avut toate orele programate impreuna (cu exceptia P.E.). In acea clasa de matematica de-a VII-a am inceput imediat o prietenie care a durat tot colegiul si a avut ca rezultat casatoria noastra.
Imi imaginez ca tu si perechea ta aveti de povestit o istorie similara. De fapt, te indemn sa stai jos intr-o seara cu perechea ta si sa revezi toate imprejurarile care v-au adus pe voi doi impreuna. Fara indoiala ca veti vedea mana suverana a lui Dumnezeu calauzindu-va spre perechea voastra.
Angajamentul de a ramane impreuna este primul pas in trairea unei casnicii fara regrete, dar nu este singurul pas.
2. FA DIN FERICIREA PERECHII TALE O PRIORITATE.
Sunt multe cupluri care refuza sa divorteze, dar totusi continua o existenta mizerabila impreuna. Mi-aduc aminte ca am citit un studiu uimitor care declara ca doar 17 la suta din casnicii ar putea fi clasificate drept „fericite“. De ce aceasta? Intr-un cuvant: egoism. Ori de cate ori ai de a face cu oameni cu agende separate, fii atent! Vor rezulta frictiuni si vor zbura scantei. Vezi aceasta in multe biserici de astazi. Cauza principala practic a tuturor conflictelor dintr-o biserica o constituie indivizii care cer sa se faca cum vor ei ca sa-si satisfaca dorintele. Lui Bob ii place muzica traditionala; Mary vrea muzica moderna. Jim crede ca este prea cald in sanctuar; Susan crede ca este prea frig. Joe crede ca avem nevoie de mai multe mesaje doctrinare; Sara doreste mai multe studii aplicative. Egoismul produce schisme.
Iacov, fratele Domnului Isus, a explicat aceasta astfel:
De unde vin luptele si certurile intre voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se lupta in madularele voastre? (Iacov 4:1)
Reduceti orice conflict dintre oameni la esenta lui, zice Iacov, si veti ajunge intotdeauna la acelasi numitor comun: egoismul. Vreau sa fie cum vreau eu. Gandeste-te doar pentru o clipa la ultima discutie majora pe care ai avut-o cu perechea ta (si sa nu-mi spui ca n-ai avut niciodata discutii – eu stiu mai bine). Poate a fost vorba de bani, de sex, de o decizie cu privire la cum sa-ti petreci timpul liber, sau poate o problema legata de rudele partenerului tau de viata. Indiferent de subiect, scanteia care a aprins conflictul a fost egoismul.
Tu ai vrut sa fie ca tine; perechea ta a vrut sa fie ca el sau ca ea.
Acum, daca intr-adevar majoritatea casniciilor nu sunt fericite din cauza conflictelor si daca motivul principal pentru nefericire in casnicii este egoismul, se pare ca raspunsul la cele mai multe nefericiri este sa pui interesele perechii tale mai presus de ale tale. Si exact aceasta porunceste Pavel in Filipeni 2:
Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci in smerenie fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi. Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. (Filipeni 2:3-4)
Insa, inainte sa poti pune interesele perechii tale mai presus de ale tale, trebuie sa stii mai intai care sunt interesele lui sau ale ei. Stii ce este cu adevarat important pentru perechea ta? Poate este sa petreci treizeci de minute in fiecare seara stand de vorba fara sa urle televizorul in fundal. Poate este sa petreceti timp singuri in fiecare saptamana ocupandu-va cu hobby-ul preferat. Poate ca perechea ta are nevoie de o vacanta frumoasa in fiecare an, chiar daca te poti gandi la multe feluri mai bune de a-ti cheltui banii. A fi impreuna cu alte cupluri poate fi important pentru partenerul tau, chiar daca tu ai vrea mai degraba sa fiti singuri.
Aici este ironia: Punand mereu dorintele tale mai presus de ale perechii tale vei provoca doar conflict si nefericire in casnicia ta. Pe de alta parte, facand din fericirea perechii tale o prioritate nu doar i-aduci fericire lui sau ei, dar ti-asiguri totodata o casnicie fara regrete.
3. EVITA CUVINTELE DUREROASE CU PERECHEA TA.
Am auzit undeva ca pentru fiecare remarca dureroasa facuta unui membru al familiei, este nevoie de patru afirmatii pozitive sa contracareze ce am stricat. Ma indoiesc de valabilitatea acestei afirmatii. Nu sunt sigur ca este vreodata posibil sa contracarezi prejudiciul emotional produs de cuvintele noastre. Cuvintele sunt ca niste cuie batute intr-un perete. Chiar daca poti sa scoti cuiul, gaura ramane. Iacov a folosit o alta imagine ca sa comunice puterea cuvintelor noastre:
Limba este si ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre madularele noastre, care intineaza tot trupul si aprinde roata vietii, cand este aprinsa de focul gheenei. (Iacov 3:6)
Asa cum o scanteie aruncata din neglijenta poate distruge o padure intreaga, tot asa un cuvant aruncat din neglijenta poate distruge spiritul unei casnicii. De multe ori am fost in sesiuni de consiliere in care sotul sau sotia isi aminteau un comentariu facut de perechea lor cu ani sau chiar zeci de ani inainte. Desi autorul nu-si aminteste conversatia, partea ranita si-o poate aminti cuvant cu cuvant.
Pavel ne da un filtru minunat prin care sa trecem toate cuvintele noastre adresate perechii noastre: „Nici un cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud“ (Efeseni 4:29). Folosind un acrostih initial facut de Alan Redpath, am sa va impartasesc cinci intrebari pe care sa vi le puneti inainte sa faceti o remarca cu privire la partenerul vostru de viata:
T Este adevarata (in engleza „true“)? Mai inainte, in Efeseni 4:25, Pavel spune ca trebuie sa ne lasam de minciuna si sa spunem adevarul perechii noastre.
H Este de folos (in engleza „helpful“)? Scopul nostru trebuie sa fie s-o ajutam, nu s-o impiedicam pe perechea noastra.
I Este inspiratoare (in engleza „inspiring“)? Pavel spune ca vorbirea noastra trebuie sa „dea invatatura“, literalmente s-o „zideasca“ pe perechea noastra, nu s-o darame pe ea sau pe el.
N Este necesara (in engleza „necessary“)? Nu orice gand trebuie sa fie exprimat. Pavel spune sa vorbim numai „dupa cum este nevoie“.
K Este buna (in engleza „kind“)? Chiar cand confruntarea este necesara intr-o casnicie, cuvintele noastre trebuie sa comunice har perechii noastre. Pavel scrie mai tarziu: „Fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos“ (Efeseni 4:32).
„THINK“ inseamna „Gandeste-te“.
3. CREEAZA AMINTIRI CU PERECHEA TA.
Un cuplu de oameni casatoriti si vadit fericiti a fost intrebat carui fapt ii datoreaza casnicia lor reusita de treizeci de ani. Sotul a raspuns: „Noi luam cina in oras de doua ori pe saptamana: lumanari, viori, sampanie, tot! Seara ei este martea; a mea este joia“. Bucurie, bucurie. Totusi pentru multe cupluri aceasta formula este mai mult o regula decat o exceptie. Multe cupluri se pot identifica cu gluma muscatoare a comicului Rodney Dangerfield: „Sotia mea si cu mine dormim in camere separate, luam masa separat, ne facem concediile separat. Facem tot ce putem ca sa pastram casnicia noastra impreuna!“
Sunt de acord ca este necesar, si uneori de folos, ca un cuplu sa stea un timp despartiti. Cred ca unul din cele mai mari mituri despre casnicie este ca atunci cand ne casatorim trebuie sa devenim asemenea perechii noastre ca sa avem o relatie reusita. Daca lui ii place sa joace golf, ei trebuie sa-i placa sa balanseze crosa de golf; daca ei ii place opera, el trebuie sa saliveze dupa Madame Butterfly. Dar Biblia ne invata ca Dumnezeu ne-a dat o pereche care sa ne completeze, nu sa ne duplice (vezi Geneza 2:18). Nu incerca sa devii asemenea perechii tale, si nu astepta ca perechea ta sa se transforme intr-o clona a ta. Asta nu se va intampla. Si nu trebuie sa se intample. Asa cum am discutat in sectiunea anterioara, a pune interesele perechii tale inaintea intereselor tale inseamna ca tu trebuie sa le dai libertatea sa urmareasca acele interese date de Dumnezeu care fac placere perechii tale.
Cu toate acestea, nu uita ca scopul primordial al casniciei a fost compania. Dupa ce a creat Dumnezeu plantele, animalele si chiar pe Adam, El a spus despre lucrarea Lui ca este „buna“. Dar singurul lucru din creatia lui Dumnezeu care a fost etichetat cu „nu este bine“ a fost singuratatea lui Adam. „Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el“ (Geneza 2:18). Desi Dumnezeu da unor oameni abilitatea de a trai fara un partener, planul Sau pentru majoritatea dintre noi include o pereche care sa ne ofere companie, mangaiere si afectiune. Perechea noastra este un dar de la Dumnezeu, un dar de care El vrea sa ne bucuram, nu doar sa-l suportam. Asculta sfatul lui Solomon, cel mai intelept om care a trait vreodata:
Gusta viata cu nevasta pe care o iubesti, in tot timpul vietii tale desarte, pe care ti-a dat-o Dumnezeu sub soare, in aceasta vreme trecatoare; caci aceasta iti este partea in viata, in mijlocul trudei cu care te ostenesti sub soare. (Eclesiastul 9:9)
Vad o multime de cupluri marcand timpul in casniciile lor. Asteptand sa iasa copiii din scutece, asteptand ca ultimul copil sa termine colegiul, asteptand sa se casatoreasca toti copiii lor, asteptand sa termine de platit ipoteca, asteptand sa iasa la pensie, asteptand … asteptand … asteptand. Pentru ce? Solomon spune: „Trezeste-te! Viata trece repede pe langa tine. Nu trebuie sa astepti ca sa te bucuri de viata“. Sotul sau sotia aceasta este darul lui Dumnezeu pentru tine ca sa te bucuri de el acum. Ai un hobby de care amandoi v-ati bucura? De ce sa nu incepeti odata? Ai o excursie pe care ai visat s-o faceti impreuna? Imprumuta banii daca trebuie si du-te. Nu exista nici o garantie ca va mai fi un maine. Ca pastor am de a face cu multi oameni care si-au pierdut perechea. Fara exceptie, cei care fac fata cel mai bine sunt cei care au o magazie de amintiri cu perechea lor din care pot sa scoata.
Acum cand scriu aceste cuvinte tocmai m-am intors de la conducerea serviciului funerar al unui om din biserica noastra care a cazut deodata mort din cauza unui atac de cord. Mi s-au umplut ochii de lacrimi cand am stat la capul sicriului si am vazut-o pe sotia lui privind fata sotului ei pentru ultima oara si am ascultat suspinele necontrolate de durere care vin la sfarsitul unei jumatati de secol de viata impreuna. Stiu ca ar fi trebuit sa ma gandesc la durerea ei, dar nu m-am putut opri sa ma imaginez in situatia ei. Cum ar fi, cum va fi, sa privesc incremenit trupul fara viata al perechii mele? Nu pot sa incep sa-mi imaginez durerea pe care o voi simti. Dar sunt hotarat sa nu combin acea durere cu regretele care pot fi eliminate astazi prin aceste solutii.
Luata din Say Good-bye to Regrets de Robert Jeffress. © 1998 de Robert Jeffress. Folosita cu permisiunea lui Multnomah Publishers, Inc. Disponibila la libraria ta crestina locala.
Sursa : Pre-ocupari de pre-dicatori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu