Dezvoltarea sentimentelor si atitudinilor copiilor - de Laurent J. LaBrie si Cornelia Stoica

Continuare din pagina de Resurse


Pentru a dezvolta sentimente sanatoase la copil, parintele trebuie:
1. sa inteleaga si sa arate ca sentimentele copilului sunt important pentru el (deci sa-si interupa lucrul pe care il face, sa-i dea atentie copilului si sa-l asculte);
2. sa incerce sa inteleaga exact ceea ce il supara (spre exemplu: "Esti suparat pentru ca Nelu te-a barfit?");
3. sa-i arate ca intelege ceea ce simte copilul ("Saptamana trecuta am simtit si eu acelasi lucru cand Ionel a spus un neadevar despre mine.");
4. sa-l ajute pe copil sa gaseasca un mod pozitiv de rezolvare a supararii ("Ca si tine, am vrut si eu sa-i dau un pumn. Dar am vazut ca el a facut lucrul acesta pentru ca era invidios si gelos pe mine si am asteptat pana cand mi-a trecut supararea. Dupa aceea am putut sa vorbesc linistit cu el si sa rezolv problema. Daca crezi ca poti face la fel, joaca-te putin singur pana cand te linistesti si vrei sa te joci iarasi cu el. Ce crezi? E o ideea buna, nu-i asa?").

Evitarea respingerii

Psihologii constata ca o persoana se supara atunci cand realitatea nu se ridica la nivelul asteptarilor sale. Una dintre asteptarile unui copil normal este ca el sa fie acceptat si, nu respins de catre ceilalti copii. Dupa discutia noastra despre cum sa-l ajutam pe copil sa-si rezolve supararea, haideti sa vedem cum il putem ajuta sa fie acceptat mai mult pentru a evita respingerea si supararea. Nevoia de acceptare de catre familie, colegi, comunitate, este una dintre nevoile de baza ale omului. Respingerea poate duce la izolare, insingurare si, cu timpul, la tulburari psihice si de comportament. Se constata ca un numar tot mai mare dintre persoanele care apeleaza la cabinetele de consiliere au probleme datorita respingerii de catre cei dragi sau de catre colectivele in care isi desfasoara activitatile. Sentimentul ca nu sunt iubiti si acceptati i-a determinat pe multi sa recurga la solutii tragice.
Doua dintre faptele care duc cel mai rapid la respingerea verbala sau fizica a unui copil sunt incercarea acestuia de a se impune si a prelua prea curand conducerea grupului, precum si nesincronizarea cu ceilalti membri ai grupului.

In contrast, la copiii populari si sociabili, observam o serie de lucruri.
1. Ei asteapta mai mult, observand grupul, pana cand inteleg ce se petrece.
2. Apoi ei arata prin actiunile lor ca inteleg situatia si asteapta sa fie acceptati de grup. O initiativa din partea grupului in favoarea noului venit este un semn sigur de acceptare. Exemple de astfel de initiative pot fi atunci cand ceilalti il cauta sa se joace cu el, cand ii fac un cadou sau organizeaza o petrecere, il desemneaza sa rezolve o in cinstea lui, il aleg printre primii atunci cand se formeaza echipele unui meci etc.
3. Atunci ei intra in discutie, expunandu-si punctul de vedere.
4. Ei parcurg cu rabdare procesul stabilirii de relatii si al integrarii in grup.

Dupa cum se stie chinezii considera ca crizele sunt cele mai bune situatii pentru invatare. Ideea aceasta are si o baza medicala. Adrenalina, care este produsa cand omul se supara, face ca creierul sau sa fie mai perceptibil si sa isi poata aminti mai mult timp ceea ce invata. Sa ne gandim daca acest lucru nu este adevarat si in cazul nostru. Intr-o astfel de situatie, mai mult ca oricand, trebuie sa lasam totul (curatenia, vasele, masina, serviciul) la o parte si sa respectam promisiunea pe care I-am facut-o lui Dumnezeu atunci cand El ne-a dat copilul dorit. Trebuie sa-l ajutam sa-si alunge supararea si sa-l invatam cum sa evite respingerea. Abia atunci putem sa ne intoarcem la treaba, constienti fiind ca energia si timpul pe care le investim cand copilul este mic ne vor face viata mai usoara si roditoare cand copilul este mare. Dumnezeu, care ne invata si ne da putere, va fi laudat cand oamenii sunt atrasi la El prin exemplul copilului nostru.

Emotiile si sentimentele sunt "contagioase"

In relatiile pe care le dezvoltam cu cei din jurul nostru emotiile si sentimentele joaca un rol aparte. De aceea este foarte important sa stim ca noi trimitem "semnale" sentimentale de fiecare data cand ne intalnim cu cineva. Acele semnale ii influenteaza pe cei cu care ne intalnim si implicit relatiile noastre cu acestia. Cel care este mai capabil poate controla cel mai bine aceste semnale.

Specialistii au constatat ca emotiile si sentimentele sunt "contagioase". De exemplu, in cadrul unui experiment au fost alese doua persoane: una expresiva si alta inexpresiva. La inceputul experimentului s-au constatat sentimentele fiecareia. Apoi au fost puse intr-o camera, sa stea fata in fata fara sa vorbeasca, timp de doua minute. De fiecare data cea care a fost mai expresiva i-a transmis sentimentele ei celeilalte persoane. Asa este si in viata.

Transmiterea sentimentelor se poate vedea pana si in modul in care oamenii isi coordoneaza miscarile. De exemplu, unele persoane aproba cu capul imediat dupa ce o alta persoana si-a exprimat punctul de vedere sau isi schimba pozitia in scaun, influentandu-o pe cealalta sa faca simultan acelasi gest. Cand niste femei deprimate au apelat la un laborator de testare, venind impreuna cu sotii lor, specialistii au constatat ca atat de bine erau sincronizate sentimentele lor, incat sotii au primit starea lor de deprimare (Bernieri, F., in "Fundamentals of Nonverbal Behavior", Cambridge: Cambridge University Press, Feldman R. si Rime B., editori, 1991).

Persoanele care nu pot transmite sau primi sentimente au mai multe probleme in relatiile lor. Ceilalti se simt nelinistiti alaturi de ei, chiar daca nu pot spune motivul. De aceea trebuie sa ne intrebam acum cu toata sinceritatea: "I-am invatat pe copiii nostri sa-si inteleaga sentimentele sau mai degraba sa le ignore?"

Prin urmare este nevoie sa intelegem ca noi insine, ca parinti, trebuie sa ne dezvoltam un caracter cristic, ca sa putem apoi dezvolta caracterul copilului nostru. Atitudinile si trasaturile negative ale caracterului nostru se vor transmite copilului, indiferent de vointa noastra si de cuvintele noastre pline de dragoste. Pentru aceasta trebuie sa venim inaintea lui Dumnezeu, cu sinceritate si in supunere, ca El sa ne modeleze caracterul (Ps. 139:23).