4 principii biblice pentru o familie implinita

Continuare din pagina de Resurse

MANIFESTAREA IUBIRII

Cea mai buna expresie a iubirii sunt faptele. Poate ca de aceea Dumnezeu vine intotdeauna cu sfaturi concrete, referitoare la cum ar trebui sa ne purtam unii cu altii. Dincolo de sfaturile generale, adunate sub sintagma: ”Tot ce voiti sa va faca voua oamenii faceti-le si voi la fel" (Matei 7,12), Dumnezeu Se foloseste de apostolul Pavel pentru a transmite o serie de sfaturi parctice care pot fi aplicate direct la familie: ”Sotilor, iubiti-va sotiile cum a iubit si Hristos biserica” (Efeseni 5,25). Hristos a iubit intr-un mod activ, fiind dispus sa-Si dea viata pentru fiecare dintre noi. Iubirea Lui nu se limita la cuvinte, ci se traducea in fapte. ”Sotiilor, fiti supuse sotilor vostri ca Domnului”(Efeseni 5, 22). Supunerea nu inseamna anularea ratiunii sau a oricarui comentariu, ci dispozitia de a pune mai presus bucuria si fericirea celuilalt, atata vreme cat acest lucru nu contravine principiilor tale. O astfel de supunere implica un proces de comunicare, pentru ca doi oameni care se iubesc discuta si cad de acord asupra fiecarui lucru. ”Incolo, fiecare din voi sa-si iubeasca sotia ca pe sine si sotia sa-si respecte sotul” (Efeseni 5,33).

3. STATORNICIE SI FIDELITATE

In ziua nuntii, cei doi promit inaintea lui Dumnezeu si a celor apropiati ca vor ramane impreuna la bine si la rau. Respectarea unei astfel de promisiuni poate constitui punctul de plecare in realizarea unei casatorii implinite. Una dintre problemele cu care se confrunta o familie in vremurile vechi era absenta copiilor. Aceasta constituia in mod frecvent un motiv de divort. In astfel de conditii, cel ce ramanea alaturi de sotia lui dadea dovada de o dragoste deosebita. Biblia vorbeste despre astfel de familii care au ramas unite, in ciuda acestor probleme, si a caror statornicie le-a fost rasplatita. Zaharia si Elisaveta au fost fericitii parinti ai lui Ioan Botezatorul, copil nascut la batranete, cand nimeni nu mai credea acest lucru.

4. IMPLICAREA IN EDUCATIA COPIILOR

Biblia vorbeste despre copii, folosind termenul de binecuvantare. Acest lucru este valabil in masura in care ambii parinti sunt dispusi sa se implice in educatia copiilor. Acestia au nevoie sa simta atat autoritatea tatalui, cat si gingasia mamei. Exista o serie de lucruri pe care trebuie sa le invete atat de la unul, cat si de la celalalt. Absenta unuia dintre ei va produce carente in educatia copilului. Familia in care a copilarit Isus Hristos poate constitui un model in aceasta directie. Avea treizeci de ani atunci cand Si-a inceput lucrarea publica si oamenii Il cunosteau drept fiul lui Iosif, tamplarul. E posibil ca pana la varsta aceea sa fi stat in atelierul tatalui Sau. Acolo a invatat multe lucruri care aveau sa-i fie de folos mai tarziu. La varsta de doisprezece ani, cand a mers la templu, preotii au ramas uimiti de cunostintele lui, desi El nu frecventase nici una dintre scolile lor. Probabil ca Maria, mama Sa, s-a ocupat de educatia Lui.

Ea L-a invatat sa citeasca si sa priveasca la natura din jur, gasind acolo lectiile pretioase, pe care avea sa le transmita si altora la vremea potrivita. Iosif si Maria au considerat ca educatia lui Isus era foarte importanta. De aceea, fiecare si-a luat timp special pentru a sta cu El si a-L invata tot ce trebuia sa stie. In consecinta, ”Isus crestea in intelepciune, in statura si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.” (Luca 2,52)

Prelat din Revista Ta